9 definiții pentru prăjeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prăjea sf [At: GOROVEI, CR. 41 / Pl: ~eli / E: prăji + -eală] 1 Prăjire. 2 (Fig; fam) Păcăleală. 3 Înșelătorie. 4-5 (Ccr) Făină prăjită cu ceapă în grăsime, sau ceapă prăjită, folosită la prepararea unor sosuri de mâncăruri Si: rântaș, (îrg) prăjitură (1-2). 6 (Pex) Aliment prăjit2 în grăsime Si: (reg) prăjitură (4). 7 (Ccr) Mâncare preparată în grăsime încinsă Si: (reg) prăjitură (5). 8 Bronzare.

PRĂJEÁLĂ, prăjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) prăji. 2. Făină (cu ceapă) prăjită în grăsime, folosită la pregătirea unor mâncăruri; rântaș; p. gener. aliment prăjit în grăsime. – Prăji + suf. -eală.

PRĂJEÁLĂ, prăjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) prăji. 2. Făină (cu ceapă) prăjită în grăsime, folosită la pregătirea unor mâncăruri; rântaș; p. gener. aliment prăjit în grăsime. – Prăji + suf. -eală.

PRĂJEÁLĂ, prăjeli, s. f. 1. Prăjire. 2. Făină prăjită (cu ceapă) în grăsime și folosită la pregătirea unor mîncări; rîntaș. Miros de prăjeală.

PRĂJEÁLĂ ~éli f. 1) v. A PRĂJI și A SE PRĂJI. 2) Ceapă prăjită în grăsime (cu adaos de făină), folosită la pregătirea unor mâncăruri. /a (se) prăji + suf. ~eală


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăjeálă s. f., g.-d. art. prăjélii; pl. prăjéli

prăjeálă s. f., g.-d. art. prăjélii; pl. prăjéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂJEÁLĂ s. 1. v. prăjire. 2. v. rântaș.

PRĂJEA s. 1. prăjire. (~ unui aliment.) 2. (concr.) rîntaș, (înv. și reg.) prăjitură, (reg.) răncău. (~ la o mîncare.)

Intrare: prăjeală
prăjeală substantiv feminin
substantiv feminin (F56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăjea
  • prăjeala
plural
  • prăjeli
  • prăjelile
genitiv-dativ singular
  • prăjeli
  • prăjelii
plural
  • prăjeli
  • prăjelilor
vocativ singular
plural