16 definiții pentru prânz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium.

PRÂNZ, prânzuri, s. n. Masă principală care se ia la amiază; dejun; timpul când se ia această masă; (concr.) ceea ce se mănâncă la această masă, mâncare pregătită în acest scop. ◊ (Pop.) Prânzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții, vara, când muncesc la câmp; timpul zilei când se ia această masă. Prânzul (cel) mare = a doua masă pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei când se ia această masă. ◊ Loc. adv. Înainte de prânz = în prima parte a zilei, înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prânz = în a doua parte a zilei, după-masă, după-amiază. – Lat. prandium.

PRÂNZ ~uri n. 1) Masă luată la amiază. ◊ ~ul (cel) mic a) masă de dimineață; b) timpul când se ia această masă. 2) Mâncare consumată la amiază. 3) Timpul mesei de la amiază. ◊ Înainte de ~ perioada de timp din prima jumătate a zilei; înainte de amiază; înainte de masă. /<lat. prandium

prânz n. 1. mâncare de amiazi (sau către seară): a da un prânz mare; 2. timpul când se prânzește la amiazi; după prânz. [Lat. PRANDIUM].

PRÎNZ, prînsuri, s. n. Masa principală, care se ia cam la jumătatea zilei; timpul cînd se ia această masă (v. amiază); (concretizat) ceea ce se mănîncă la această masă, mîncarea pregătită. Copiii de casă întinseră masa de prînz la Poienița Mînzului sub culmea lui Pătru. SADOVEANU, F. J. 364. Lîngă focul de nuiele, Unde ard, jupiți de piele, Patru miei de la Ispas, Pentru prînzul de popas. ALECSANDRI, P. A. 94. Dimineața vom mînca cotlete... la prînz jambon. NEGRUZZI, S. I 207. Apa-n vase s-a-ncălzit, Prînz pe masă s-a răcit Și eu, maică n-am venit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197. ◊ Prînzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții vara, cînd muncesc la cîmp; timpul zilei cînd se ia această masă. Bălcescu se grăbi să plece spre prînzul mic. CAMIL PETRESCU, O. II 143. Înspre prînzul cel mic, oprindu-se... se uită în vale spre sat. REBREANU, I. 53. Pe la prînzul cel mic, cheamă pe mătușa Măriuca lui moș Andrei la noi. CREANGĂ, A. 60. Prînzul (cel) mare sau (Transilv.) cel bun = a doua masa pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei cînd se ia această masă. Merg pînă colo cătră prinsul cel bun. RETEGANUL, P. I 33. Pe la prînsul cel mare, iacătă-mă-s și eu de după un dîmb. CREANGĂ, A. 54. Mă culcam pe iarbă moale; Mă sculam în prînzul mare. TEODORESCU, P. P. 272. ◊ Loc. adv. Înainte de prînz = în prima parte a zilei; înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prînz = în a doua parte a zilei, între amiază și seară; după-amiază, după-masă. După-prînz, ne înțelesesem să mergem pe la ai noștri. PREDA, Î. 102. ◊ (Transilv., Bucov.) Masa de dimineață; prînzișor.

prînz n., pl. urĭ (lat. prandium, it. pranzo, id.). Mîncarea de la amează: poftim la noĭ la prînz! La prînz, la amează. După prînz, după amează, după masă. – Vechĭ aprînz: cînd aŭ fost Sîmbătă la aprînzul cel mare (N. Cost. 2, 112). V. cină, ojină, zacuscă, dejun, ospăț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prânz s. n., pl. prấnzuri

prânz s. n., pl. prânzuri

!dúpă prânz prep. + s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRÂNZ s. 1. dejun, (pop.) nămiază, prânzare, (Ban., Transilv., Maram. și Mold.) gustare. (Luăm împreună ~ul?) 2. banchet, masă, ospăț, praznic, prăznuire, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prânzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.) 3. v. amiază.

PRÂNZ s. v. miazăzi, micul dejun, panahidă, parastas, pomană, sud.

PRÎNZ s. 1. dejun, (pop.) nămiază, prînzare, (Ban., Transilv., Maram. și Mold.) gustare. (Luăm împreună ~?) 2. banchet, masă, ospăț, praznic, prăznuire, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prînzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.) 3. amiază, (pop.) namiază. (Pe la ~.)

prînz s. v. MIAZĂZI. MICUL DEJUN. PANAHIDĂ. PARASTAS. POMANĂ. SUD.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prînz (prấnzuri), s. n.1. Masa de la mijlocul zilei. – 2. Ora 12 la miezul zilei. – Mr. prîndzu. Lat. prandium (Pușcariu 1389; Candrea-Dens., 1451; REW 6730), cf. vegl. prints, it. pranzo (logud. prandzu). – Der. prînzi, (mr. prîndzu, prîndzăscu, megl. prundzos), vb. (a mînca < de prînz ›), din lat. prandĕre cu schimb de conjug. (Densusianu, Hlr., 148; Pușcariu 1390; Candrea-Dens., 1452; REW 6728), cf. vegl. prendar, calabr. pranziare „a mînca bine”, logud. prandere; prînzare, s. f. (masa de prînz); prînzișor, s. n. (micul dejun, masa de dimineață; Banat, pomana de nouă zile după moarte).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a uda prânzul expr. a bea tot timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice.

Intrare: prânz
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prânz
  • prânzul
  • prânzu‑
plural
  • prânzuri
  • prânzurile
genitiv-dativ singular
  • prânz
  • prânzului
plural
  • prânzuri
  • prânzurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)