11 definiții pentru potor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

potor sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 77/28 / V: (reg) ~tar sm, sf, ~tur sm, ~tu sf / Pl: ~i / E: pn póltora] 1 (Înv) Monedă de aramă a cărei valoare a variat între o jumătate de ban și zece bani, sau între o jumătate de groș și doi groși și care a circulat mai ales în Transilvania. 2 (Mar) Fiecare dintre bucățile mici de piele de diverse culori, care se aplică ca podoabe pe suman. 3 (Reg) Aluniță pe piele.

POTOR s. m. (Mold.) Nume dat în trecut unei monede care a circulat mai ales în Transilvania. La moartea lui s-au găsit 160 000 de galbini de aur ... fără potori și copeice. N. COSTIN. Etimologie: pol. poltora.

potór m. (pol. póltora, rus. poltorá, vsl. polŭ[vŭ]tora, unu și jumătate. V. polturac, potoroancă, potronic). Vechĭ. O monetă care, probabil, valora un groș leșesc și jumătate saŭ un crăițar austriac și jumătate: și pe banĭ, și pe potórĭ în credință la fecĭorĭ (P. P. Maram.). – La Tkt. (Let. 2, 70) pótor.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

potor (-ri), s. m. – Monedă veche de cupru. Sl. polŭvŭtora „unu și jumătate” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 282; Tiktin), cf. pol. poltorak, slov. poltora.Der. potoroancă, s. f. (Trans., monedă divizionară de cupru); potronic, s. m. (monedă de argint de 6 aspri; monedă de cupru, a douăsprezecea parte dintr-un leu), probabil dintr-un sl. poltoronikŭ (Tiktin); potură, s. f. (Olt., monedă de cupru; Olt., oală). Cf. polturac.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

potor, potori, s.m. (înv. și reg.) 1. monedă de aramă de valoare de până la 10 bani, care a circulat în Transilvania. 2. fiecare dintre bucățile mici de piele adăugate ca podoabe pe sumane. 3. aluniță de piele.

potor, potori, s.m. – 1. Monedă veche de cupru. 2. Suman cu potori, „cu aplicațiuni de piele” (Bârlea, 1924): „Cea cu potorii pe piept / Bine-i place bobu fiert” (Bârlea, 1924, II: 316). – Din sl. polŭvŭtora „unu și jumătate” (Scriban; Miklosich, Cihac, Tiktin, cf. DER); din pol. póltora (MDA).

potor, -i, s.m. – Monedă veche de cupru. Suman cu potori, „cu aplicațiuni de piele” (Bârlea 1924): „Cea cu potorii pe piept / Bine-i place bobu fiert” (Bârlea 1924 II: 316). – Din sl. polŭvŭtora „unu și jumătate”, cf. pol. poltorak (DER).

Intrare: potor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potor
  • potorul
  • potoru‑
plural
  • potori
  • potorii
genitiv-dativ singular
  • potor
  • potorului
plural
  • potori
  • potorilor
vocativ singular
plural
potar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potoră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
potură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)