potor, potori, s.m. – 1. Monedă veche de cupru. 2. Suman cu potori, „cu aplicațiuni de piele” (Bârlea, 1924): „Cea cu potorii pe piept / Bine-i place bobu fiert” (Bârlea, 1924, II: 316). – Din sl. polŭvŭtora „unu și jumătate” (Scriban; Miklosich, Cihac, Tiktin, cf. DER); din pol. póltora (MDA).