Definiția cu ID-ul 713005:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
potor, -i, s.m. – Monedă veche de cupru. Suman cu potori, „cu aplicațiuni de piele” (Bârlea 1924): „Cea cu potorii pe piept / Bine-i place bobu fiert” (Bârlea 1924 II: 316). – Din sl. polŭvŭtora „unu și jumătate”, cf. pol. poltorak (DER).