potór, potori, s.m. 1. Monedă veche de cupru, echivalent cu ½ de groșiță: „...și eu dau această carte pentru 30 de potori și on fele de pălincă...” (Socolon, 2005: 259; doc. din 1797). 2. Suman cu potori = cu aplicațiuni de piele: „Cea cu potorii pe piept / Bine-i place bobu fiert” (Bârlea, 1924, II: 316). – Din sl. polŭvŭtora „unu și jumătate” (Scriban); din pol. póltora (MDA).