5 definiții pentru poticală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POTICÁLĂ s. f. (Înv.) 1. Întâmplare neplăcută, pățanie, belea. 2. Înfrângere. – Comp. v. sl. potykati.

poticálă f., pl. e (vsl. po-tykalo: V. poticnesc, potricală). Vechĭ. Cĭocnire, poticneală, obstacul, pedică: hălăduește fără poticală (Dos.). Înfrîngere: după această poticală, Alexandru Vodă aŭ murit (Let. I, 141 și 165).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTICÁLĂ s. v. belea, bucluc, dandana, dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, încurcătură, înfrângere, învingere, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obstacol, opreliște, pacoste, piedică, pocinog, rău, stavilă, supărare.

potica s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. ÎNCURCĂTURĂ. ÎNFRÎNGERE. ÎNVINGERE. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. PACOSTE. PIEDICĂ. POCINOG. RĂU. STAVILĂ. SUPĂRARE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

poticálă (-ắli), s. f. – Obstacol, piedică, neajuns. Sl. potykalo. Sec. XVII, înv.Der. poticăli, vb. (a abate; a înșela, a păcăli). Cf. poticni, potricală.

Intrare: poticală
poticală substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potica
  • poticala
plural
  • poticăli
  • poticălile
genitiv-dativ singular
  • poticăli
  • poticălii
plural
  • poticăli
  • poticălilor
vocativ singular
plural