9 definiții pentru potecuță poteicuță poticuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

potecuță sf [At: PANN, P. V. III, 60/16 / V: (reg) ~teic~, ~tic~ / Pl: ~țe / E: potecă + -uță] 1-12 (Șhp) Potecă (1-4,22-23) (mică) Si: (pop) potecea (1-12). 13 (Reg; îe) A-și lua ~ța (casei) A se întoarce acasă.

POTECÚȚĂ, potecuțe, s. f. Diminutiv al lui potecă; potecea. ◊ Expr. A lua potecuța (înapoi) = a se întoarce, a face cale întoarsă. – Potecă + suf. -uță.

POTECÚȚĂ, potecuțe, s. f. Diminutiv al lui potecă; potecea. ◊ Expr. A lua potecuța (înapoi) = a se întoarce, a face cale întoarsă. – Potecă + suf. -uță.

POTECÚȚĂ, potecuțe, s. f. Diminutiv al lui potecă (1). Strigă-l, strigă-l, zău, măicuță, C-apucă pe potecuță Să-și caute altă drăguță! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98.

poteicuță sf vz potecuță

poticuță sf vz potecuță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

potecúță s. f., g.-d. art. potecúței; pl. potecúțe

potecúță s. f., g.-d. art. potecúței; pl. potecúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTECÚȚĂ s. cărăruie, cărărușă, (pop.) cărăruică, potecea. (O ~ de munte.)

POTECUȚĂ s. cărăruie, cărărușă, (pop.) cărăruică, potecea. (O ~ de munte.)

Intrare: potecuță
potecuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potecuță
  • potecuța
plural
  • potecuțe
  • potecuțele
genitiv-dativ singular
  • potecuțe
  • potecuței
plural
  • potecuțe
  • potecuțelor
vocativ singular
plural
poteicuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poticuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.