8 definiții pentru potecea poticea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

potecea sf [At: PANN, P. V. I, 102/10 / V: ~ticea[1] / Pl: ~ele / E: potecă + -ea] 1-12 (Pop; șhp) Potecuță (1-12). 13 (Reg; îe) A lua ~ua înapoi A se întoarce de unde a venit. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

POTECEÁ, potecele, s. f. (Pop.) Potecuță. – Potecă + suf. -ea.

POTECEÁ, potecele, s. f. (Pop.) Potecuță. – Potecă + suf. -ea.

POTECEÁ, potecele, s. f. (Popular) Potecuță. Cîte drumuri sînt mai rele, Le-ai făcut tot potecele, Limpezi cum e podul palmei, Bătute ca prispa casei. ȘEZ. V 31. Ce mi-e mie drag pe lume, Poteceaua din pădure, Pardosită cu alune. TEODORESCU, P. P. 325. ◊ Expr. A lua poteceaua înapoi = a se întoarce, a face calea întoarsă. Văzînd că soarele răsare și nădejde nu mai era d-a da cu ochii de zîna cea frumoasă, Făt-Frumos luă poteceaua înapoi. POPESCU, B. II 34.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poteceá (pop.) s. f., art. poteceáua, g.-d. art. potecélei; pl. potecéle, art. potecélele

poteceá s. f., art. poteceáua, g.-d. art. potecélei; pl. potecéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTECEÁ s. v. cărăruie, cărărușă, potecuță.

potecea s. v. CĂRĂRUIE. CĂRĂRUȘĂ. POTECUȚĂ.

Intrare: potecea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potecea
  • poteceaua
plural
  • potecele
  • potecelele
genitiv-dativ singular
  • potecele
  • potecelei
plural
  • potecele
  • potecelelor
vocativ singular
plural
poticea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.