12 definiții pentru cărărușă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRĂRUȘĂ, cărărușe, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -ușă.

CĂRĂRUȘĂ, cărărușe, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -ușă.

cărărușă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 46/1 / V: ~șe, ~răușă / Pl: ~șe, (îpp) ~și / E: cărare + -ușă] 1-2 (Pop; șhp) Cărăruie (1-2).

CĂRĂRUȘĂ, cărărușe, s. f. Diminutiv al lui cărare; cărăruie. V. potecuță. Fata apucă pe o cărărușă pieloasă, umedă. AGÎRBICEANU, S. P. 18. De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului. EMINESCU, N. 95. Ori ți-ai pierdut cărărușă Prin vale pe la Brîndușa? ALECSANDRI, P. P. 398. ◊ Fig. Vai de mine!... de-abia însurat ș-o și uitat cărărușă casei. ALECSANDRI, T. I 242. – Pl. și: (învechit) cărăruși (SBIERA, P. 89, NEGRUZZI, S. III 93).

CĂRĂRUȘĂ, cărărușe, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -ușă.

cărărúșă f., pl. ĭ și cărăruță f., pl. e. Cărăruĭe.

cărărușe sf vz cărărușă

cărăușă sf vz cărărușă

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cărărușă s. f., art. cărărușa, g.-d. art. cărărușei; pl. cărărușe

cărărușă s. f., art. cărărușa, g.-d. art. cărărușei; pl. cărărușe

cărărușă s. f., art. cărărușa, g.-d. art. cărărușei; pl. cărărușe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂRĂRUȘĂ s. cărăruie, potecuță, (pop.) cărăruică, potecea. (Coboară pe ~.)

Intrare: cărărușă
cărărușă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărărușă
  • cărărușa
plural
  • cărărușe
  • cărărușele
genitiv-dativ singular
  • cărărușe
  • cărărușei
plural
  • cărărușe
  • cărărușelor
vocativ singular
plural
cărărușe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărăușă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărărușă, cărărușesubstantiv feminin

  • 1. Cărăruică, cărăruie, potecea, potecuță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fata apucă pe o cărărușă pieloasă, umedă. AGÎRBICEANU, S. P. 18. DLRLC
    • format_quote De-a lungul zidurilor împrejmuitoare mergeau cărărușe pe coasta dealului. EMINESCU, N. 95. DLRLC
    • format_quote Ori ți-ai pierdut cărărușa Prin vale pe la Brîndușa? ALECSANDRI, P. P. 398. DLRLC
    • format_quote figurat Vai de mine!... de-abia însurat ș-o și uitat cărărușa casei. ALECSANDRI, T. I 242. DLRLC
  • comentariu învechit Plural și: cărăruși. DLRLC
etimologie:
  • Cărare + sufix -ușă. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.