18 definiții pentru potecă potică

POTÉCĂ, poteci, s. f. Drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos; cărare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, în orice loc, pretutindeni. A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potícă s. f.] – Din bg. păteka.

POTÍCĂ2 s. f. v. potecă.

POTÉCĂ, poteci, s. f. Drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos; cărare; p. gener. drum, cale. ◊ Expr. Pe toate potecile = peste tot, în orice loc, pretutindeni. A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis. [Var.: (reg.) potícă s. f.] – Din bg. păteka.

POTÍCĂ2 s. f. v. potecă.

POTÉCĂ, poteci, s. f. 1. Drum îngust, care se poate străbate pe jos (rar, călare); cărare. Poteca rar umblată mă înfunda în tufișuri jilave. C. PETRESCU, S. 19. Drumurile și potecile erau pustii. SADOVEANU, B. 162. Te rog să-mi arăți prin pădure vro potecă de picior, pe unde aș putea merge călare. HOGAȘ, M. N. 71. ◊ Expr. Pe toate potecile = pe toate cărările, v. cărare. Fete ca Tănțica nu se găsesc pe toate potecile. REBREANU, R. I 241. A ști toate potecile = a) a cunoaște bine un loc; b) a fi abil, a cunoaște bine un lucru. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis, a evita subterfugiile. Dacă voiai să te înțelegi cu mine, trebuia să vii pe drum, iară nu pe potecă. SLAVICI, N. II 74. A i se încurca (cuiva) potecile v. încurca. A i se scurta (cuiva) potecile v. scurta. 2. Drum, cale. De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55. ◊ Fig. Tu n-ai avut de gînd... să arăți poeților din viitorime poteca cea bună. ODOBESCU, S. III 11. – Variantă: (Mold.) potícă (ALECSANDRI, T. I 278, NEGRUZZI, S. I 329) s. f.

POTÍCĂ1 s. f. v. potecă.

potécă s. f., g.-d. art. potécii; pl. potéci

potécă s. f., g.-d. art. potécii; pl. potéci

POTÉCĂ s. cărare, (pop.) pârtie, (reg.) potea. (O ~ prin vie.)

POTÉCĂ s. v. cale, drum, pas, strâmtoare, trecătoare.

potécă (potéci), s. f. – Cărare, drum îngust. – Var. Mold. potică, Banat poteacă. Bg. pătek (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 281; Pascu, Arch. Rom., IX, 303), din sl. tešti „a alerga”, cf. slov. potek „curs, mișcare”. – Der. potecuță, s. f. (diminutiv al lui potecă); potecaș, s. m. (grănicer, corp organizat în Munt. în 1834).

POTÉCĂ ~ci f. Drum îngustat pe care se merge pe jos; cărare. ◊ Pe toate ~cile pretutindeni. A ști toate ~cile a) a cunoaște bine locul; b) a ști bine și amănunțit ceva. A-i ști cuiva ~cile a ști secretele cuiva. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe ~ci a vorbi direct, fără aluzii. /<bulg. păteka

potecă f. cărare îngustă prin păduri și pe un deal. [Bulg. POTEK].

potécă f., pl. ĭ (bg. pyteka, potecă, d. pytĭ, vsl. pontĭ, drum [V. răspîntie] saŭ d. vsl. potešti-potekon, a curge, adică „pe unde se scurge apa” [V. tocesc]. Vest. Cărare îngustă prin pădurile de munte saŭ de deal. A umbla pe doŭă potecĭ (saŭ cărărĭ), a merge șovăind de beție. A-ĭ ști cuĭva potecile, a-ĭ ști secretele. – În est potícă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

potécă s. v. CALE. DRUM. PAS. STRÎMTOARE. TRECĂTOARE.

POTÉCĂ s. cărare, (pop.) pî́rtie, (reg.) poteá. (O ~ prin vie.)

AD AUGUSTA PER ANGUSTA (lat.) pe poteci strâmte (și abrupte se ajunge) la fapte mari – Hugo, „Hernani”, act. IV. Parola juraților. V. și Per aspera ad astra.

Intrare: potecă

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pote poteca
plural poteci potecile
genitiv-dativ singular poteci potecii
plural poteci potecilor
vocativ singular
plural

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poti potica
plural potici poticile
genitiv-dativ singular potici poticii
plural potici poticilor
vocativ singular
plural

potecă potică

  • 1. Drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos (rar călare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI sinonime: cărare pârtie potea 3 exemple
    exemple
    • Poteca rar umblată mă înfunda în tufișuri jilave. C. PETRESCU, S. 19.
      surse: DLRLC
    • Drumurile și potecile erau pustii. SADOVEANU, B. 162.
      surse: DLRLC
    • Te rog să-mi arăți prin pădure vro potecă de picior, pe unde aș putea merge călare. HOGAȘ, M. N. 71.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • De cum a dat în fapt de zori Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele de crai, Pe netede poteci de plai. COȘBUC, P. I 55.
        surse: DLRLC
      • Tu n-ai avut de gînd... să arăți poeților din viitorime poteca cea bună. ODOBESCU, S. III 11.
        surse: DLRLC figurat
    • 1.2. Pe toate potecile = peste tot, în orice loc, pretutindeni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX expresie un exemplu
      exemple
      • Fete ca Tănțica nu se găsesc pe toate potecile. REBREANU, R. I 241.
        surse: DLRLC
    • 1.3. A ști toate potecile = a cunoaște secretele cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX expresie
    • 1.4. A ști toate potecile = a cunoaște bine un loc.
      surse: DLRLC NODEX expresie
    • 1.5. A ști toate potecile = a fi abil, a cunoaște bine un lucru.
      surse: DLRLC NODEX expresie
    • 1.6. A veni (sau a umbla) pe drum, nu pe potecă = a fi sincer, a vorbi deschis, a evita subterfugiile.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX expresie un exemplu
      exemple
      • Dacă voiai să te înțelegi cu mine, trebuia să vii pe drum, iară nu pe potecă. SLAVICI, N. II 74.
        surse: DLRLC
    • 1.7. A i se încurca (cuiva) potecile.
      surse: DLRLC expresie
    • 1.8. A i se scurta (cuiva) potecile.
      surse: DLRLC expresie

etimologie: