9 definiții pentru posomorât


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSOMORẤT, -Ă, posomorâți, -te, adj. (Despre oameni) Prost dispus; trist, mohorât, posac; (despre fața sau privirea oamenilor) care exprimă o proastă dispoziție, tristețe etc. ♦ (Despre obiecte, peisaje etc.) Care este de culoare întunecată, lipsit de lumină; p. ext. care face o impresie tristă; dezolant, sumbru. ♦ Fig. (Despre cer) Acoperit cu nori; p. ext. (despre timp) întunecat, ploios. – V. posomorî.

POSOMORẤT, -Ă, posomorâți, -te, adj. (Despre oameni) Rău dispus; trist, mohorât, posac; (despre fața sau privirea oamenilor) care exprimă o rea dispoziție, tristețe. ♦ (Despre obiecte, peisaje etc.) Care este de culoare întunecată; p. ext. care face o impresie tristă; dezolant, sumbru. ♦ Fig. (Despre cer) Acoperit cu nori; p. ext. (despre timp) întunecat, ploios. – V. posomorî.

POSOMORÂT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A POSOMORÎ și A SE POSOMORÎ. 2) (despre peisaje, țesături, obiecte etc.) Care este de culoare întunecată, mohorâtă, inspirând tristețe. /v. a (se) posomorî

POSOMORÎT, -Ă, posomoriți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Rău dispus, trist, întunecat la față, mohorît. Stoica își priponise caii subt frasini și aștepta posomorit lîngă foc. SADOVEANU, M. C. 186. Tăcut, posomorit, Andrei plecă, capul în jos, fără să zică nimic. HOGAȘ, DR. 236. Și amîndoi bătrînii aceștia erau albi ca iarna și posomoriți ca vremea cea rea, din pricină că n-aveau copii. CREANGĂ, O. A. 163. ◊ (Despre înfățișarea, privirile oamenilor) Alții cu fața posomorită, Of tind mult jalnic, le răspundea. ALECSANDRI, T. I 378. (Fig.) în fața noastră munții Dobrogei stăteau nemișcați, cu frunțile posomorite, la spatele pădurilor de sălcii și mlaștinilor întinse. DUNĂREANU, N. 28. ◊ (Despre firea, gîndurile oamenilor) întoarce-te de-acu-n casă, Catrino, ș-alungă cele gînduri posomorîte. ALECSANDRI, T. 1570. (Rar, despre animale) Bufnele posomorîte, în a lor cuiburi trezite, – Țipă cu glas amorțit. ALECSANDRI, P. A. 101. 2. Care este de culoare întunecată; p. ext. care face o impresie tristă, predispune la tristețe; dezolant, sumbru. Pădurea de coniferi e sumbră și posomorită. RALEA, O. 132. La cîțiva pași de mine, curgea Șiretul, cu apele lui posomorîte. DUNĂREANU, CH. 134. Ce zile posomorite și ce nopți lungi. DELAVRANCEA, A. 128. ◊ Fig. Ne împresura de pretutindeni singurătate posomorîtă. SADOVEANU, O. L. 22. Zugrăvește din nou iarăși pînzele posomorite Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni. EMINESCU, O. I 32.

posomorît a. și m. 1. întunecat la față: vreme posomorîtă; 2. fig. trist, posac: de omul posomorît și norocul fuge.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

posomorăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rîi 1 aor., -rît prt.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSOMORÂT adj., adv. 1. adj. v. încruntat. 2. adj., adv. v. îmbufnat. 3. adj. v. ursuz. 4. adj. întristat, mâhnit, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorât. (O față ~.) 5. adj. v. înnorat. 6. adj. v. dezolant. 7. adj. melancolic, trist. (O noapte ~.)

Posomorât ≠ vesel, voios, radios, zâmbitor, senin

POSOMORÎT adj., adv. 1. adj. încruntat, întunecat, mohorît, posac. (O față ~.) 2. adj., adv. chiorîș, îmbufnat, încruntat, mohorît. (Privire ~; ce te uiți așa ~ la mine?) 3. adj. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.) 4. adj. întristat, mîhnit, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorît. (E tare ~.) 5. adj. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, întunecos, mohorît, neguros, noros, pîclos, plumbuit, plumburiu, urît, (înv.) ponegrit. (Vreme ~.) 6. adj. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorît, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.) 7. adj. melancolic, trist. (O noapte ~.)

Intrare: posomorât
posomorât adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posomorât
  • posomorâtul
  • posomorâtu‑
  • posomorâ
  • posomorâta
plural
  • posomorâți
  • posomorâții
  • posomorâte
  • posomorâtele
genitiv-dativ singular
  • posomorât
  • posomorâtului
  • posomorâte
  • posomorâtei
plural
  • posomorâți
  • posomorâților
  • posomorâte
  • posomorâtelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)