opțiuni
  • info

14 definiții pentru poporan (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPORAN, -Ă, poporani, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care aparține poporanismului, privitor la poporanism. 2. (Înv. și pop.) Popular. II. S. m. și f. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea parte din grosul populației; spec. sătean, țăran. 2. (Înv. și reg.) Enoriaș. – Popor + suf. -an.

POPORAN, -Ă, poporani, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care aparține poporanismului, privitor la poporanism. 2. (Înv. și pop.) Popular. II. S. m. și f. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea parte din grosul populației; spec. sătean, țăran. 2. (Înv. și reg.) Enoriaș. – Popor + suf. -an.

poporan, ~ă [At: (a. 1675) GCR I, 220/26 / V: ~rean (Pl: ~reni, ~rene) / Pl: ~i, ~e, (reg) ~răni, ~răne / E: popor + -ean] 1 smf (Îrg) Enoriaș. 2 smf (Pex) Credincios. 3-4 smf, a (Îrg) (Persoană) care face parte din grosul populației. 5 smf (Îrg; spc) Țăran. 6 smf (Îrg; pex) Concetățean. 7 a (Înv) Care aparține poporului (11) Si: poporal (1). 8 a (Înv) Care se referă la popor (11) Si: poporal (2). 9 a Care provine din popor (11) Si: poporal (3). 10 a Care servește interesele poporului (11) Si: poporal (4). 11 a Creat de popor (11) Si: poporal (5). 12 a Specific unui popor (11) Si: poporal (6). 13 a Caracteristic culturii unui popor (11) Si: poporal (7). 14 a (D. curente literare) Care susține că principala sursă de inspirație trebuie să fie poporul (11), în special țărănimea, precum și viața, sentimentele și aspirațiile acestuia. 15 a Care aparține poporanismului (1). 16 a Referitor la poporanism (1). 17-25 (Înv) Popular (12-20).

POPORAN2, -Ă, poporani, -e, s. m. și f. 1. (Mai ales la m. pl.) Credincios care aparține linei parohii; enoriaș, parohian. (Cu pronunțare regională) Cînd avea el chef, îl auzeam și noi, poporănii, cum își înalță glasu-i dulce de tenor. SADOVEANU, E. 126. Preoți și dascăli și poporăni ca aceia de făceau mare cinste satului lor. CREANGĂ, A. 33. 2. (Rar) Locuitor al satului; sătean, țăran. Pe-averi de voievozi se vede suveran... Ajunge-al lumii domn din fiu de poporan. MACEDONSKI, O. I 102. – Variantă: poporean, -ă (CONTEMPORANUL, III 650) s. m. și f.

POPORAN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. înv. Credincios ortodox. /popor + suf. ~an

poporan a. ce aparține poporului: cărți poporane. ║ m. enoriaș: poporeni, preoți și dascăli CR. [V. popor 4].

poporán, -că s., pl. ănĭ, ănce (din maĭ vechĭu poporean, d. popor). Enoriaș, parohian, locuitor din parohie: poporăniĭ bisericiĭ. – Ca adj. e greșit. Se zice numaĭ popular. S’ar putea zice poporănesc, ceĭa ce ar fi conform spirituluĭ limbiĭ româneștĭ. Dar poporan nu e de cît un substantiv!

poporean, ~ă smf vz poporan

POPOREAN, -Ă s. m. și f. v. poporan2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

poporan (înv.) adj. m., s. m., pl. poporani; adj. f., s. f. poporană, pl. poporane

poporan (înv.) adj. m., s. m., pl. poporani; adj. f., s. f. poporană, pl. poporane

poporan adj. m., s. m., pl. poporani; f. sg. poporană, pl. poporane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POPORAN s. v. concetățean, enoriaș, sătean, țăran.

poporan s. v. CONCETĂȚEAN. ENORIAȘ. SĂTEAN. ȚĂRAN.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poporean, poporeni, s.m. – (arh.) 1. Țăran, sătean; om simplu din popor. 2. Enoriaș. ♦ (top.) Ulița poporenilor, în Cufoaia și Groșii Țibleșului (Vișovan, 2008: 255). – Din popor (cf. lat. popolus) + suf. -ean (Scriban, MDA).

Intrare: poporan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poporan
  • poporanul
  • poporanu‑
plural
  • poporani
  • poporanii
genitiv-dativ singular
  • poporan
  • poporanului
plural
  • poporani
  • poporanilor
vocativ singular
  • poporanule
  • poporane
plural
  • poporanilor
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poporean
  • poporeanul
plural
  • poporeni
  • poporenii
genitiv-dativ singular
  • poporean
  • poporeanului
plural
  • poporeni
  • poporenilor
vocativ singular
  • poporeanule
  • poporene
plural
  • poporenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poporan, poporanisubstantiv masculin
poporană, poporanesubstantiv feminin

  • 1. ieșit din uz Persoană care făcea parte din grosul populației. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. prin specializare Sătean, țăran. DEX '09 DLRLC
      sinonime: sătean țăran
      • format_quote Pe-averi de voievozi se vede suveran... Ajunge-al lumii domn din fiu de poporan. MACEDONSKI, O. I 102. DLRLC
  • 2. învechit regional Enoriaș, parohian. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: enoriaș parohian
    • format_quote cu pronunțare regională Cînd avea el chef, îl auzeam și noi, poporănii, cum își înalță glasu-i dulce de tenor. SADOVEANU, E. 126. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Preoți și dascăli și poporăni ca aceia de făceau mare cinste satului lor. CREANGĂ, A. 33. DLRLC
etimologie:
  • Popor + sufix -an. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.