14 definiții pentru polc
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLC, polcuri, s. n. Unitate militară în Țările Române, la sfârșitul Evului Mediu, corespunzătoare regimentului. – Din ucr., rus. polk.
polc sn [At: URECHE, L. 138 / Pl: ~uri / E: ucr, rs полк] 1 (Înv) Unitate militară în țările române, la sfârșitul Evului Mediu, corespunzătoare regimentului de mai târziu. 2 (Îvr) Legiune în armata romană.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLC, polcuri, s. n. Unitate militară în țările române, la sfârșitul evului mediu, corespunzătoare regimentului. – Din ucr., rus. polk.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
POLC, polcuri, s. n. (Învechit) Regiment. Un polc de călăreți s-arătă în capul Măgurei. DELAVRANCEA, S. 201. În Liunevil sînt acum trii polcuri de dragoni. KOGĂLNICEANU, S. 44.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POLC ~uri n. (în Moldova medievală) Subdiviziune militară, corespunzătoare regimentului, în care se grupau oștenii țării în timp de război. /<rus. polk
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POLC s.n. (Mold.) 1. Veche unitate militară, corespunzătoare regimentului de mai tîrziu. A: S-au schimbat polcurile, de au intrat oastea proaspătă in cetate. PSEUDO-COSTIN, 29v. Aflară că vine un polc al rușilor de la Plescovie. VP; 55r; cf. URECHE; NECULCE; PSEUDO-MUSTE. // B: Polcurile taberii lui Ruvim. BIBLlA (1688). 2. Legiune romană. Antonie Frian acelui întîi deregătoriului a darcomanilor, a ulpiianilor, a lui Traian, a sarmaților oroșan, sabinul, purcătoriu a treisprădzece polcuri, au vieluil ani 30. NCL I, 49. Din polcurile și coloniile (adecă sloboziile), pre carile Traian... li-au adus in Dachia, valahii aceștia să trag. CANTEMIR, HR.; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: ucr., rus. polk. Vezi și polcovnic. Cf. o r t a.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
polc n. regiment (învechit): un polc de călăreți. [Rus. POLKŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
polc n., pl. urĭ (rus. polk. V. pîlc). Vechĭ. Regiment.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
polc (înv.) s. n., pl. polcuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
polc (înv.) s. n., pl. polcuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
polc s. n., pl. polcuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POLC s. v. legiune, regiment.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
polc s. v. LEGIUNE. REGIMENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
POLC v. pâlc.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
polc, polcurisubstantiv neutru
- 1. Unitate militară în Țările Române, la sfârșitul Evului Mediu, corespunzătoare regimentului. DEX '09 DLRLC
- Un polc de călăreți s-arătă în capul Măgurei. DELAVRANCEA, S. 201. DLRLC
- În Liunevil sînt acum trii polcuri de dragoni. KOGĂLNICEANU, S. 44. DLRLC
-
etimologie:
- polk DEX '98 DEX '09