12 definiții pentru polc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLC, polcuri, s. n. Unitate militară în Țările Române, la sfârșitul Evului Mediu, corespunzătoare regimentului. – Din ucr., rus. polk.

polc sn [At: URECHE, L. 138 / Pl: ~uri / E: ucr, rs полк] 1 (Înv) Unitate militară în țările române, la sfârșitul Evului Mediu, corespunzătoare regimentului de mai târziu. 2 (Îvr) Legiune în armata romană.

POLC, polcuri, s. n. Unitate militară în țările române, la sfârșitul evului mediu, corespunzătoare regimentului. – Din ucr., rus. polk.

POLC, polcuri, s. n. (Învechit) Regiment. Un polc de călăreți s-arătă în capul Măgurei. DELAVRANCEA, S. 201. În Liunevil sînt acum trii polcuri de dragoni. KOGĂLNICEANU, S. 44.

POLC ~uri n. (în Moldova medievală) Subdiviziune militară, corespunzătoare regimentului, în care se grupau oștenii țării în timp de război. /<rus. polk

polc n. regiment (învechit): un polc de călăreți. [Rus. POLKŬ].

polc n., pl. urĭ (rus. polk. V. pîlc). Vechĭ. Regiment.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polc (înv.) s. n., pl. pólcuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLC s. v. legiune, regiment.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: polc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polc
  • polcul
  • polcu‑
plural
  • polcuri
  • polcurile
genitiv-dativ singular
  • polc
  • polcului
plural
  • polcuri
  • polcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)