poimâine [At: VARLAAM, C. 291 / V: (îrg) ~âne, (reg) ~âie, ~ână, ~âni av / E: ml post + mane] 1 În ziua care urmează după cea de mâine. 2 av (Reg; îlav) ~na ailaltă (sau cealaltă) Răspoimâine. 3 av (Îlav) Ca mâine, ~ În curând. 4 av (Îcr mâine) În viitorul apropiat Si: curând. 5 av (Îcr mâine) Cândva. 6 sn Viitor.

POIMÂINE adv. În ziua care urmează după cea de mâine. ◊ (Ca) mâine ~ peste puțin timp; degrabă. /<lat. post + mane

poimâine adv. ziua după mâine. [Din poi (= lat. POST) și mâine].

PÓIMÂINEA adv. Variantă regională menționată de DEX. Vezi POIMÂINE (1).

poimâie av vz poimâine

poimână av vz poimâine

poimâne av vz poimâine

poimâni av vz poimâine

❍ALALTĂMÎNI adv. Tr. -Carp. Poimîine [alaltă + mîine].

POIMÎINE adv. În ziua următoare celei de mîine. Dacă azi se duce la învățător, mîine, hop și notarul, poimîine, hop și primarul. PREDA, Î. 120. – ◊ Expr. Mîine-poimîine = în curînd, nu peste mult timp. Mîine-poimîine, poate, soarele fericirii Se va arăta vesel pe orizon senin. ALEXANDRESCU, P. 77. – Variante:(regional) poimîne (BENIUC, V. 56, CREANGĂ, P. 154), poimîini adv.

POIMÎINI adv. v. poimîine.

POIMÎNE adv. v. poimîine.

póĭmîne și póĭmînĭ adv. (poĭ și mîne). Ziŭa următoare celeĭ de mîne. Mîne poĭmîne, curînd: a zis că mîne poĭmîne va veni și el.

poimâine adv.

poimîine

poimâne.