POIMÎINE adv. În ziua următoare celei de mîine. Dacă azi se duce la învățător, mîine, hop și notarul, poimîine, hop și primarul. PREDA, Î. 120. – ◊ Expr. Mîine-poimîine = în curînd, nu peste mult timp. Mîine-poimîine, poate, soarele fericirii Se va arăta vesel pe orizon senin. ALEXANDRESCU, P. 77. – Variante:(regional) poimîne (BENIUC, V. 56, CREANGĂ, P. 154), poimîini adv.