9 definiții pentru poștalion (diligență; -oane)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POȘTALIÓN, (1) poștalioane, s. n., (2, 3) poștalioni, s. m. 1. S. n. Trăsură de poștă; diligență; p. ext. trăsură trasă de mai mulți cai. 2. S. m. (Înv.) Cal folosit la poștalion (1). 3. S. m. (Înv.) Surugiu de poștalion (1). [Pr.: -li-on] – Din rus. počtal’on.

POȘTALIÓN, (1) poștalioane, s. n., (2, 3) poștalioni, s. m. 1. S. n. Diligență; p. ext. trăsură trasă de mai mulți cai. 2. S. m. (Înv.) Cal folosit la poștalion (1). 3. S. m. (Înv.) Surugiu de poștalion (1). [Pr.: -li-on] – Din rus. počtal’on.

POȘTALIÓN, (1) poștalioane, s. n., (2) poștalioni, s. m. (Învechit și arhaizant) 1. Diligență; p. ext. trăsură trasă de mai mulți cai. Veneau familii de la două poștii, în trăsuri care ajungeau prăfuite, în poștalioane cu clopotele ce sunau de departe. C. PETRESCU, S. 113. I-ar da călești cu telegari, poștalioane cu opt cai bidivii, și cîte-n lună și-n soare. DELAVRANCEA, S. 36. Boierii noștri pe atunci... aveau poștalioane de cîte șase și opt cai romînești iuți ca zmeii. GHICA, la TDRG. 2. Cal utilizat la poștalion (1). Du-te de spune surugiilor să înhame poștalionii la trăsura cea galbănă. ALECSANDRI, T. 484. – Pronunțat: -li-on.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POȘTALIÓN s. v. diligență.

POȘTALIÓN1 ~oáne n. înv. Trăsură de dimensiuni mari, închisă, cu mai multe locuri, trasă de patru, de șase sau de opt cai, folosită în trecut (înainte de apariția căii ferate) pentru transportul călătorilor și a poștei pe distanțe mari; diligență. [Sil. -li-on] /<rus. poțtalón

poștalion m. cel ce mână caii de poștă. [Rus. POČTALIONŬ]. ║ n. car solid cu osiile de fier pentru a transporta tot felul de greutăți.

poștalión m. (rus. počtalión [și počtárĭ], curier postal, germ. fr. postillon, conductor de căruță postală, călăreț pe cal înhămat, care vine d. it. postiglione). Mold. Vizitiu de căruță postală. Curier, împărțitor de scrisorĭ, poștar, plicar. Telegar înhămat înaintaș (păreche după păreche). S. n., pl. oane. Munt. Căruța poștală. Căruță rapidă cu osiile de fer. Trăsură de călătorie cu patru caĭ înaintașĭ. Diligență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poștalión (diligență) s. n. (sil. -li-on), pl. poștalioáne

POȘTALION s. diligență, poștă, (înv.) menzil, olac. (~ transporta călători și corespondență.)

Intrare: poștalion (diligență; -oane)
poștalion (diligență; -oane) substantiv neutru
  • silabație: -li-on
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poștalion
  • poștalionul
  • poștalionu‑
plural
  • poștalioane
  • poștalioanele
genitiv-dativ singular
  • poștalion
  • poștalionului
plural
  • poștalioane
  • poștalioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)