dexonline

info

26 de definiții pentru poșidic (persoană)

din care

explicative DEX (23)
ortografice DOOM (3)

Explicative DEX

POȘIDIC, (1) poșidicuri, s. n., (2) poșidici, s. m. (Reg.) 1. S. n. (Colectiv) Mulțime, droaie, gloată de copii; p. ext. mulțime de animale mici. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statură. [Var.: poșândic, poșodic s. n., s. m.] – Cf. magh. posadék.

poșidic, ~ă [At: LB / V: (înv) ~indic, ~indoc, poșondic sm, (reg) boșândoc, foșodic sm, podic smn, pojatic, pojidic sn, pojodic, ~șâdic, poșâdichiu sn, ~șândic, ~șândoc, ~dâc sn, ~ichiu sn, ~intic sm, ~șodec sm, ~șotic sm, pusintic / Pl: ~ici, ~uri / E: mg posodek] (Îrg) 1 smf Copil mic, slab dezvoltat. 2 smf (Dep; csc) Copil în pragul adolescenței. 3 smf (Pex) Tânăr. 4 smf (Csc) Persoană scundă. 5 smf (Csc) Persoană neputincioasă. 6 smf (Csc) Persoană urâtă. 7 smf (Pex) Om de nimic Si: netrebnic, ticălos. 8 smf (Reg; îf pusintic) Om mic de statură și gras. 9 sn (Csc) Mulțime de copii mici. 10 sn (Pex) Mulțime de animale mărunte.

POȘIDIC, poșidicuri, s. n. (Regional; adesea cu sens colectiv) Mulțime de animale mărunte. Stăpînul meu nu băga în seamă poșidicul de vînat ce-i tot ieșea înainte. ISPIRESCU, L. 288. ♦ Termen familiar, depreciativ, pentru tineri nevîrstnici sau pentru copii. (Atestat în formele poșîndic și poșodic) Hai să ne întoarcem acasă, să dăm poșîndicul ăsta pe mîna unei femei, că cu așa trîmbiță nu mai întîlnim noi vînat cît am umbla. CARAGIALE, P. 112. Ies la gioc tăti poșodicurile. ȘEZ. II 209. – Variante: (regional) poșîndic, poșodic s. n.

poșidic n. 1. spuză de copii mici: atâta poșidic; 2. se zice de ceva mic și mult: poșidicul de vânat ce-i tot ieșia înainte ISP. [Mold. poșodic: de origină necunoscută].

poșidíc și poșodíc n., pl. urĭ (ung. posodék și poszadék, mulțime de vietățĭ micĭ. V. foșnesc). Vest. Fam. Cîrd de copiĭ, de puĭ, de animale micĭ: avea un poșidic de copiĭ acasă, am vînat numaĭ poșidic, am prins numaĭ poșidic (peștĭ micĭ). S. m. Copil: niște poșidicĭ. Iron. Prichindel, stîrpitură, buricu pămîntuluĭ. – Și pojidic, pojodic (Mold.), pojirdic (Tec.), poșildic, poșindic, poșirdic. V. fîță, ciledĭ, stol. V. pojijie.

POȘÂNDIC s. n., s. m. v. poșidic.

POȘODIC s. n., s. m. v. poșidic.

pojodic sm vz poșidic

poșândic sm vz poșidic

poșândoc sm vz poșidic

poșidichiu sm vz poșidic

poșindic sm vz poșidic

poșindoc sm vz poșidic

poșintic sm vz poșidic

poșodâc smn vz poșidic

poșodec sm vz poșidic

poșodic^[1] sn vz poșidic

Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

poșondic sm vz poșidic

poșotic sm vz poșidic

pusintic^[1] sm vz poșidic corectat(ă)

În original, greșit tipărit: pusiutic. O confirmă și forma variantei de față în definiția principală — LauraGellner

POȘÎNDIC s. n. v. poșidic.

POȘODIC s. n. v. poșidic.

poșodic n. Mold. V. poșidic.

Ortografice DOOM

poșidic² (om mic de statură) (reg.) s. m., pl. poșidici

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

poșidic¹ (om mic de statură) (reg., fam.) s. m., pl. poșidici

poșidic (persoană mică de statură) s. m., pl. poșidici

Intrare: poșidic (persoană)

poșidic² (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	poșidic	poșidicul poșidicu‑
nominativ-acuzativ	plural	poșidici	poșidicii
genitiv-dativ	singular	poșidic	poșidicului
genitiv-dativ	plural	poșidici	poșidicilor
vocativ	singular	poșidicule poșidice
vocativ	plural	poșidicilor

poșândic² (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul

substantiv masculin (M13)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	poșândic	poșândicul poșândicu‑
nominativ-acuzativ	plural	poșândici	poșândicii
genitiv-dativ	singular	poșândic	poșândicului
genitiv-dativ	plural	poșândici	poșândicilor
vocativ	singular	poșândicule poșândice
vocativ	plural	poșândicilor

pojatic