25 de definiții pentru poșidic (persoană) poșândic pojatic pojidic pojodic poșâdic poșâdichiu poșândoc poșidichiu poșindic poșindoc poșintic poșodec poșodâc poșondic poșotic pusintic poșodic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POȘIDÍC, (1) poșidicuri, s. n., (2) poșidici, s. m. (Reg.) 1. S. n. (Colectiv) Mulțime, droaie, gloată de copii; p. ext. mulțime de animale mici. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statură. [Var.: poșândíc, poșodíc s. n., s. m.] – Cf. magh. posadék.

POȘIDÍC, (1) poșidicuri, s. n., (2) poșidici, s. m. (Reg.) 1. S. n. (Colectiv) Mulțime, droaie, gloată de copii; p. ext. mulțime de animale mici. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statură. [Var.: poșândíc, poșodíc s. n., s. m.] – Cf. magh. posadék.

poșidic, ~ă [At: LB / V: (înv) ~indic, ~indoc, poșondic sm, (reg) boșândoc, foșodic sm, podic smn, pojatic, pojidic sn, pojodic, ~șâdic, poșâdichiu sn, ~șândic, ~șândoc, ~dâc sn, ~ichiu sn, ~intic sm, ~șodec sm, ~șotic sm, pusintic / Pl: ~ici, ~uri / E: mg posodek] (Îrg) 1 smf Copil mic, slab dezvoltat. 2 smf (Dep; csc) Copil în pragul adolescenței. 3 smf (Pex) Tânăr. 4 smf (Csc) Persoană scundă. 5 smf (Csc) Persoană neputincioasă. 6 smf (Csc) Persoană urâtă. 7 smf (Pex) Om de nimic Si: netrebnic, ticălos. 8 smf (Reg; îf pusintic) Om mic de statură și gras. 9 sn (Csc) Mulțime de copii mici. 10 sn (Pex) Mulțime de animale mărunte.

POȘIDÍC, poșidicuri, s. n. (Regional; adesea cu sens colectiv) Mulțime de animale mărunte. Stăpînul meu nu băga în seamă poșidicul de vînat ce-i tot ieșea înainte. ISPIRESCU, L. 288. ♦ Termen familiar, depreciativ, pentru tineri nevîrstnici sau pentru copii. (Atestat în formele poșîndic și poșodic) Hai să ne întoarcem acasă, să dăm poșîndicul ăsta pe mîna unei femei, că cu așa trîmbiță nu mai întîlnim noi vînat cît am umbla. CARAGIALE, P. 112. Ies la gioc tăti poșodicurile. ȘEZ. II 209. – Variante: (regional) poșîndíc, poșodíc s. n.

poșidic n. 1. spuză de copii mici: atâta poșidic; 2. se zice de ceva mic și mult: poșidicul de vânat ce-i tot ieșia înainte ISP. [Mold. poșodic: de origină necunoscută].

poșidíc și poșodíc n., pl. urĭ (ung. posodék și poszadék, mulțime de vietățĭ micĭ. V. foșnesc). Vest. Fam. Cîrd de copiĭ, de puĭ, de animale micĭ: avea un poșidic de copiĭ acasă, am vînat numaĭ poșidic, am prins numaĭ poșidic (peștĭ micĭ). S. m. Copil: niște poșidicĭ. Iron. Prichindel, stîrpitură, buricu pămîntuluĭ. – Și pojidic, pojodic (Mold.), pojirdic (Tec.), poșildic, poșindic, poșirdic. V. fîță, ciledĭ, stol. V. pojijie.

POȘÂNDÍC s. n., s. m. v. poșidic.

POȘÂNDÍC s. n., s. m. v. poșidic.

POȘODÍC s. n., s. m. v. poșidic.

POȘODÍC s. n., s. m. v. poșidic.

poșodic[1] sn vz poșidic

  1. Variantă nemenționată în definiția principală — LauraGellner

pusintic[1] sm vz poșidic corectată

  1. În original, greșit tipărit: pusiutic. O confirmă și forma variantei de față în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poșidíc1 (om mic de statură) (reg., fam.) s. m., pl. poșidíci

poșidíc (persoană mică de statură) s. m., pl. poșidíci

Intrare: poșidic (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poșidic
  • poșidicul
  • poșidicu‑
plural
  • poșidici
  • poșidicii
genitiv-dativ singular
  • poșidic
  • poșidicului
plural
  • poșidici
  • poșidicilor
vocativ singular
  • poșidicule
  • poșidice
plural
  • poșidicilor
poșândic2 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poșândic
  • poșândicul
  • poșândicu‑
plural
  • poșândici
  • poșândicii
genitiv-dativ singular
  • poșândic
  • poșândicului
plural
  • poșândici
  • poșândicilor
vocativ singular
  • poșândicule
  • poșândice
plural
  • poșândicilor
pojatic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pojidic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pojodic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poșâdic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poșâdichiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poșândoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poșidichiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poșindic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poșindoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poșintic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poșodec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poșodâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poșondic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poșotic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pusintic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poșodic
  • poșodicul
  • poșodicu‑
plural
  • poșodici
  • poșodicii
genitiv-dativ singular
  • poșodic
  • poșodicului
plural
  • poșodici
  • poșodicilor
vocativ singular
  • poșodicule
  • poșodice
plural
  • poșodicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poșidic (persoană) poșândic pojatic pojidic pojodic poșâdic poșâdichiu poșândoc poșidichiu poșindic poșindoc poșintic poșodec poșodâc poșondic poșotic pusintic poșodic

  • 1. regional familiar Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Hai să ne întoarcem acasă, să dăm poșîndicul ăsta pe mîna unei femei, că cu așa trîmbiță nu mai întîlnim noi vînat cît am umbla. CARAGIALE, P. 112.
      surse: DLRLC
    • Ies la gioc tăti poșodicurile. ȘEZ. II 209.
      surse: DLRLC

etimologie: