pluton¹ sn [At: CR (1830), 109/27 / V: (îvp) plo~, (înv) pelot~ / Pl: ~oane / E: fr peloton, it plotone] 1 Subunitate militară mai mică decât compania, alcătuită din 3 sau 4 grupe. 2 (Pex) Persoane care formează plutonul (1). 3 (Îs) ~ de execuție Unitate militară care execută, prin împușcare, pe cei condamnați la moarte. 4 (Pan) Grup organizat de persoane cu preocupări, ocupații comune. 5 Grup compact de sportivi care ocupă o anumită poziție în timpul desfășurării unei întreceri de alergări, caiac-canoe, ciclism etc. 6 (Rar; îf ploton) Stol.

PLUTON, plutoane, s. n. 1. (Mil.) Subunitate de infanterie, tancuri etc., mai mică decît compania. Spre stînga mult, aștepta un pluton de soldați. SAHIA, N. 86. Despre zarea dealului se lăsau, în galopul cailor, două plutoane de călărași. BUJOR, S. 126. Înlăuntru, la cinci pași depărtare de poartă, două plutoane cu armele-ncărcate se așezară-n rînd în fața castelului. VLAHUȚĂ, O. A. I 149. ◊ Pluton de execuție = unitate militară care execută, prin împușcare, pe cei osîndiți la moarte. Știa bine pentru ce-i chemat. Neexecutare de ordin. judecată sumară și plutonul de execuție. CAMILAR, N. I 183. Șeful plutonului de execuție a vrut. să-l lege la ochi înainte de împușcare. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE. 2. Grup compact de concurenți sportivi, care se formează în timpul desfășurării unei întreceri de cros, ciclism, alpinism etc. – Variantă: ploton (ODOBESCU, S. III 160) s. n.

PLUTON¹ s.n. 1. Subunitate mai mică decît compania. ♦ Pluton de execuție = formație militară care execută prin împușcare pe cei condamnați la moarte. 2. Grup de concurenți la o întrecere de fugă, la curse cicliste etc. care merg laolaltă. [Var. ploton s.n. / < it. plotone, cf. fr. peloton].

PLUTON¹ s. n. 1. subunitate militară mai mică decât compania. 2. grup de oameni (cu ocupații comune). ◊ grup compact de concurenți la o întrecere de fugă, la curse cicliste etc. (după fr. peloton, it. plotone)

PLUTON ~oane n. 1) Unitate militară din componența unei companii. 2) Grup compact de sportivi (cicliști, călăreți etc.) aflați într-o cursă. /Din fr. peloton, it. plotone

pluton n. subdiviziunea unei companii: o companie are două plutoane (= fr. peloton).

*plutón, V. ploton.

peloton sn vz pluton¹ corectat(ă)

ploton² sn vz pluton¹

PLOTON s. n. v. pluton.

PLOTON s.n. v. pluton¹.

plotón n., pl oane (fr. peloton, d. pelote, ghem). Arm. A patra parte dintr’o companie saŭ escadron. – Pop. pluton (pol. pluton, ploton, rus. plutóng).

pluton² (unitate militară) s. n., pl. plutoane

pluton² (unitate militară) s. n., pl. plutoane

pluton (mil.) s. n., pl. plutoane

pluton

pluton, -toane.

ploton (plotoane), s. n. – Subunitate militară. – Var. pluton. Fr. peloton, parțial prin intermediul pol. ploton (Cihac, II, 267), cf. it. plotone, sp. pelotón.