Definiția cu ID-ul 931990:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLUTÓN, plutoane, s. n. 1. (Mil.) Subunitate de infanterie, tancuri etc., mai mică decît compania. Spre stînga mult, aștepta un pluton de soldați. SAHIA, N. 86. Despre zarea dealului se lăsau, în galopul cailor, două plutoane de călărași. BUJOR, S. 126. Înlăuntru, la cinci pași depărtare de poartă, două plutoane cu armele-ncărcate se așezară-n rînd în fața castelului. VLAHUȚĂ, O. A. I 149. ◊ Pluton de execuție = unitate militară care execută, prin împușcare, pe cei osîndiți la moarte. Știa bine pentru ce-i chemat. Neexecutare de ordin. judecată sumară și plutonul de execuție. CAMILAR, N. I 183. Șeful plutonului de execuție a vrut. să-l lege la ochi înainte de împușcare. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE. 2. Grup compact de concurenți sportivi, care se formează în timpul desfășurării unei întreceri de cros, ciclism, alpinism etc. – Variantă: plotón (ODOBESCU, S. III 160) s. n.