PLOIȚĂ, ploițe, s. f. 1. (Rar) Ploicică. 2. Dantelă făcută cu croșeta. 3. (Reg.; cu sens colectiv) Bomboane mici colorate, folosite la ornatul colivei. – Ploaie + suf. -iță.

ploiță sf [At: I. IONESCU, C. 98/2 / Pl: ~țe / E: ploaie + -iță] 1-2 (Șdp) Ploicică (1-2). 3 (Reg) Dantelă făcută cu croșeta. 4 (Reg; csc) Cofeturi mici, colorate, folosite, de obicei, la ornamentatul colivei. 5 (Bot; reg) Năfurică (Antemisia annua).

PLOIȚĂ, ploițe, s. f. 1. Ploicică. 2. Dantelă făcută cu croșeta. 3. (Reg.; cu sens colectiv) Bomboane mici colorate, folosite la ornatul colivei. – Ploaie + suf. -iță.

PLOIȚĂ, ploițe, s. f. 1. Ploicică. O ploiță caldă stropise fîșia de drum. DELAVRANCEA, A. 48. Zăresc umbra părului copilăriei mele, care își întinde ramurile ca niște brațe și își scutură florile pe inima mea ca o ploiță răcoroasă. RUSSO, O. 119. 2. Gen de lucrătură la dantelele făcute cu croșeta. – Pronunțat: plo-i-.

PLOIȚĂ ~e f. (diminutiv de la ploaie) 1) Ploaie puțină și de scurtă durată. 2) Model de executare a unei dantele cu croșeta. /ploaie + suf. ~iță

ploicícă f., pl. ele, și ploíță f., pl. e (dim. d. ploaĭe). Ploaĭe mică.

ploiță (rar) s. f., g.-d. art. ploiței; pl. ploițe

ploiță (rar) s. f., g.-d. art. ploiței; pl. ploițe

ploiță s. f., g.-d. art. ploiței; pl. ploițe

PLOIȚĂ s. v. ploicică.

PLOIȚĂ s. (MET.) ploicică, ploișoară. (A tras o ~ bună.)