PLOIȚĂ, ploițe, s. f. 1. Ploicică. O ploiță caldă stropise fîșia de drum. DELAVRANCEA, A. 48. Zăresc umbra părului copilăriei mele, care își întinde ramurile ca niște brațe și își scutură florile pe inima mea ca o ploiță răcoroasă. RUSSO, O. 119. 2. Gen de lucrătură la dantelele făcute cu croșeta. – Pronunțat: plo-i-.