11 definiții pentru plinătate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLINĂTATE s. f. Calitatea de a fi deplin, întreg; integritate, totalitate, plenitudine. – Plin + suf. -ătate.

PLINĂTATE s. f. Calitatea de a fi deplin, întreg; integritate, totalitate, plenitudine. – Plin + suf. -ătate.

plinătate sfs [At: BARCIANU / V: (înv) plinit~ / E: plin + -ătate] 1 Calitate, stare a ceea ce este deplin, complet, întreg. 2 Cel mai înalt, cel mai complet, cel mai amplu stadiu de dezvoltare Si: deplinătate, plenitudine, (înv) plinăciune, plineală.

PLINĂTATE s. f. Calitatea de a fi deplin, întreg, îmbelșugat; plenitudine. Capacitatea remarcabilă a lui I. L. Caragiale de a folosi cuvîntul apare în toată plinătatea ei în construirea eroilor din piesele și proza sa. L. ROM. 1953, nr. 1, 52.

PLINĂTATE f. Caracter deplin; plenitudine; deplinătate. /plin + suf. ~ătate

plinătáte f. (d. plin saŭ lat. plénitas, -átis). Calitatea de a fi plin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plinătate s. f., g.-d. art. plinătății

plinătate s. f., g.-d. art. plinătății

plinătate s. f., g.-d. art. plinătății

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLINĂTATE s. v. desăvârșire.

PLINĂTATE s. deplinătate, desăvîrșire, plenitudine, (înv.) plinăciune, plineală. (Sentiment de ~.)

Intrare: plinătate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plinătate
  • plinătatea
plural
genitiv-dativ singular
  • plinătăți
  • plinătății
plural
vocativ singular
plural
plinitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plinătatesubstantiv feminin

etimologie:
  • Plin + sufix -ătate. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.