Definiția cu ID-ul 931459:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLINĂTATE s. f. Calitatea de a fi deplin, întreg, îmbelșugat; plenitudine. Capacitatea remarcabilă a lui I. L. Caragiale de a folosi cuvîntul apare în toată plinătatea ei în construirea eroilor din piesele și proza sa. L. ROM. 1953, nr. 1, 52.