13 definiții pentru plin (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLIN, -Ă, (I) plini, -e, adj., (II) plinuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. ◊ Expr. Plin ochi = umplut până la limita capacității. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat. A-i fi (cuiva) paharul plin, se spune despre cineva care a îndurat prea multe necazuri și nu le mai poate suporta. ♦ (Despre arme de foc) în care au fost introduse cartușe; încărcat. 2. Fără goluri; întreg, compact, masiv. ♦ Întreg, deplin, neștirbit. ◊ Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege. Catedră plină = catedră care are numărul de ore prevăzut de regulament. 3. Care cuprinde, conține, are ceva în cantitate sau în număr mare. + (Despre ochi) Năpădit, inundat de lacrimi. 4. Care este acoperit, încărcat total sau parțial cu ceva. ♦ Murdar, mânjit, uns (cu ceva). 5. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii; grăsuț. 6. Care are amploare, intensitate; desăvârșit. Lună plină = lună perfect rotundă, aflată în faza ei maximă. Voce plină = voce sonoră, cu volum. Expr. În plin(ă)... = în mijlocul..., în miezul..., în toiul... II. S. n. Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spațiu etc.; conținut, cuprins. ◊ Plinul conductei = cantitate de fluid care rămâne în permanență într-o conductă de transport. Loc. adv. Din plin = din abundență. ◊ Loc. adj. și adv. În plin = în centru, la țintă. ◊ Loc. prep. În plinul... = în mijlocul...; p. ext. În toiul... Expr. A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuși, a izbândi. A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul. A-i ieși (cuiva) cu plin(ul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (fapt considerat în credința populară ca semn prielnic). A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. – Lat. plenus.

plin, pli [At: COD. VOR. 124/26 / Pl: (1-35) ~i, ~e, (36-37) ~uri / E: ml plenus] 1 a (D. vase, încăperi, recipiente, spații etc.) Care este umplut până sus, în întregime, până la limită cu ceva. 2 a Care conține toată cantitatea pe care o poate cuprinde. 3 a (Îlav) ~ ochi Umplut până la limita capacității. 4 a (Îlav) Cu gura ~ă Cu mâncare în gură. 5 a (Îvr; îal) Cu satisfacție răutăcioasă. 6 a (Îe) A fi ~ de sine (însuși sau de el etc.) A fi încrezut. 7 a (Îae) A fi sigur de capacitatea, de forțele etc. sale. 8 a (Îla) ~ de el (sau de sine) Arogant. 9 a (Îal) Sigur pe el. 10 a (Îe) A-i fi (cuiva) paharul ~ Se spune despre cineva care a suferit mult, a îndurat multe necazuri, și nu le mai poate suporta. 11 a (D. arme de foc) În care au fost introduse cartușe Si: încărcat. 12 a (Reg; d. femelele unor animale) Care urmează să nască Si: (pop) borțoasă, (reg) depusă, groasă. 13 a (Înv) Care este complet ocupat. 14 a Care este fără goluri în interior. 15 a Care este format dintr-un material compact Si: compact, masiv. 16 a Întreg. 17 a (Îs) Profesor ~ Profesor universitar titular, beneficiind de toate titlurile și drepturile prevăzute de lege. 18 a (Îs) Catedră ~ă Catedră care are numărul complet de ore prevăzut de regulament. 19 a (Înv; d. vise) Care se îndeplinește Si: împlinit, realizat. 20 a (Rar; d. flori) Învolt. 21 a (Rar; pan) Des. 22 a (Udp „de”) Care cuprinde, conține, posedă ceva în cantitate sau în număr mare Si: înțesat. 23 a (Udp „de”) Care posedă ceva din belșug, din abundență, depășind așteptările. 24 a (Pex) Copleșit. 25 a (Spc; d. ochi; de obicei cu determinarea „de lacrimi”) Inundat de lacrimi. 26 a (Udp „de” sau, rar „cu”) Care este acoperit cu ceva, pe întreaga suprafață sau pe o parte determinată a ei. 27 a (Spc) Acoperit, uns, îmbibat cu o substanță, cu o materie care pătează, murdărește, strică Si: mânjit, murdar, pătat. 28 a (D. ființe sau, pex, d. corpul sau părți ale corpului lor) Cu forme rotunde Si: durduliu, grăsul, rotund. 29 a Care are amploare, intensitate, profunzime deplină. 30-31 a (Îlav) În (sau, rar la, din) plin... (ori ~ă..., ~a...) (În sau) din mijlocul... 32 a (Îal) În toiul... 33 a (Înv; îe) A fi ~ de neam A face parte dintr-o familie nobilă, bogată. 34 a (Spc; d. lună) Care are forma perfect rotundă și maximum de luminozitate. 35 a (D. voce) Cu volum Si: sonor. 36 sn Cantitate din ceva cât umple un vas, un recipient, o încăpere, o cavitate etc. Si: conținut, cuprins. 37 sn (Îs) ~ul conductei Cantitate de fluid care rămâne în permanență într-o conductă de transport. 38 sn (Îlav) Din ~ Din abundență. 39 sn (Îal) Cu intensitate maximă. 40 sn (Reg) Puternic. 41-42 sn (Îljv) În ~ (Care atinge, lovește) exact în țintă. 43-44 sn (Îal) (Care atinge, lovește) drept în corpul, în masa cuiva sau a ceva. 45 sn (Îe) A lovi, a ținti în ~ A lovi drept la ținta vizată. 46 sn (Îae) A-și atinge scopul. 47 sn (Îlpp) În ~ul În mijlocul... 48 sn (Pex; îal) În toiul. 49 sn (Îe) A-i merge cuiva în (sau din) ~ A-i merge cuiva bine. 50 sn (Îae) A reuși în tot ceea ce întreprinde. 51 sn (Îe) A ieși cuiva cu ~ (sau ~ul) A ieși înaintea cuiva în mod accidental, cu un vas cu apă, fapt care, în superstițiile populare, este considerat semn prielnic. 52 sn (Îlav) Cu ~ Cu rezultate pozitive. 53 sn (Îe) A face ~ul A umple rezervorul unei mașini. 54 sn (Îoc gol) Spațiu, suprafață compactă, masivă, fără goluri în interior. 55 sn (Îvr) Fast, ceremonial cuvenit într-o anumită împrejurare. 56 sn (Îvr) Înălțime. 57 sn (Îvr) Slavă.

PLIN, -Ă, plini, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. ◊ Expr. Plin ochi = umplut până la limita capacității. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o părere foarte bună despre sine, a fi încrezut, îngâmfat. A-i fi (cuiva) paharul plin, se spune despre cineva care a îndurat prea multe necazuri și nu le mai poate suporta. ♦ (Despre arme de foc) În care au fost introduse cartușe; încărcat. 2. Fără goluri; întreg, compact, masiv. ♦ Întreg, deplin, neștirbit. ◊ Profesor plin = profesor universitar titular, cu toate titlurile și drepturile prevăzute de lege. Catedră plină = catedră care are numărul de ore prevăzut de regulament. 3. Care cuprinde, conține, are ceva în cantitate sau în număr mare. ♦ (Despre ochi) Năpădit, inundat de lacrimi. 4. Care este acoperit, încărcat total sau parțial cu ceva. ♦ Murdar, mânjit, uns (cu ceva). 5. (Despre ființe, corpul lor sau părți ale corpului) Cu forme rotunde, durdulii; grăsuț. 6. Care are amploare, intensitate; desăvârșit. Lună plină = lună perfect rotundă, aflată în faza ei maximă. Voce plină = voce sonoră, cu volum. ◊ Expr. În plin(ă)... = în mijlocul..., în miezul..., în toiul... II. S. n. Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spațiu etc.; conținut, cuprins. ◊ Plinul conductei = cantitate de fluid care rămâne în permanență într-o conductă de transport. ◊ Loc. adv. Din plin = din abundență. ◊ Loc. adj. și adv. În plin = în centru, la țintă. ◊ Loc. prep. În plinul... = în mijlocul...; p. ext. în toiul... ◊ Expr. A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes, a reuși, a izbândi. A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul. A-i ieși cuiva cu plin(ul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (fapt considerat în credința populară ca semn prielnic). A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. – Lat. plenus.

PLIN 1 s. n. (De obicei articulat) Ceea ce umple un vas, o încăpere, o cavitate; conținut. Șampanie la Capșa beau mulți, făcînd paradă De golul cel din creieri, de plinul cel din ladă. MACEDONSKI, O. I 48. ◊ Plinul conductei = cantitate de fluid care rămîne în permanență într-o conductă de transport. ◊ Loc. prep. În plinul... = în mijlocul, p. ext. în toiul. Îl plesni pe cel călare în plinul obrazului. CAMIL PETRESCU, O. II 385. S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi. C. PETRESCU, R. DR. 8. ◊ Loc. adv. Din plin = din abundență, din belșug, la maximum. Cu toate că lumina zilei pătrunde din plin, mai ard lămpile electrice. BARANGA, I. 179. Lumina cădea din plin în obrazul lui Boldur Iloveanu. C. PETRESCU, A. 332. ◊ Expr. A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succese, a reuși în ceea ce întreprinde. Ziua ne-a mers în plin, zise stăpînul moșiei către mulțimea [de vînători]. GANE, N. I 128. Rodică... în plin să-ți meargă vrerile tale. ALECSANDRI, P. III 45. A da o lovitură (sau a lovi) în plin = a nimeri bine ținta. (În superstiții) A-i ieși cuiva cu plin (sau cu plinul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (semn că aceluia îi va merge bine în ziua aceea). Cînd un creștin se întîlnea, dimineața, cu popa Tonea era ca și cum i-ar fi ieșit cu plin. GALACTION, O. I 173.

PLIN1 n. Conținut al unui recipient. ◊ Din ~ din belșug; din abundență. A face ~ul a umple cu benzină rezervorul unei mașini. A-i merge (cuiva) din ~ a reuși în toate. A-i ieși (cuiva) cu ~ul a ieși în fața sau a trece pe dinaintea cuiva cu ceva plin, în special cu o căldare de apă, ceea ce, în superstiții, este considerat ca semn bun. /<lat. plenus

plin a. 1. care conține tot ce poate conține: un pahar plin cu apă; 2. umplut cu: ziar plin de informațiuni; 3. gras: figură plină; 4. fig. pătruns: plin de devotament. [Lat. PLENUS]. ║ n. 1. a merge în plin, a avea succes, a se împlini dorințele; 2. vas plin: a ieși cu plin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plin s. n., (spații) pl. plínuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face plinul expr. 1. a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. 2. a mânca și a bea pe săturate. 3. (intl.) a fura foarte mult. 4. (er.d. femei) a avea un contact sexual cu un bărbat.

a-i merge din plin expr. a repurta succes după succes.

a-și face plinul expr. a obține suma de bani propusă dintr-o anumită afacere.

Intrare: plin (s.n.)
plin1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plin
  • plinul
  • plinu‑
plural
  • plinuri
  • plinurile
genitiv-dativ singular
  • plin
  • plinului
plural
  • plinuri
  • plinurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plin (s.n.)

  • 1. Ceea ce umple un vas, o cavitate, un spațiu etc.
    exemple
    • Șampanie la Capșa beau mulți, făcînd paradă De golul cel din creieri, de plinul cel din ladă. MACEDONSKI, O. I 48.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Plinul conductei = cantitate de fluid care rămâne în permanență într-o conductă de transport.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Din plin = din abundență.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cu toate că lumina zilei pătrunde din plin, mai ard lămpile electrice. BARANGA, I. 179.
        surse: DLRLC
      • Lumina cădea din plin în obrazul lui Boldur Iloveanu. C. PETRESCU, A. 332.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În plin = în centru, la țintă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. locuțiune prepozițională În plinul... = în mijlocul....
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Îl plesni pe cel călare în plinul obrazului. CAMIL PETRESCU, O. II 385.
        surse: DLRLC
      • 1.4.1. prin extensiune În toiul...
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi. C. PETRESCU, R. DR. 8.
          surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A-i merge cuiva în plin = a-i merge cuiva bine, a avea succes.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: izbândi reuși attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ziua ne-a mers în plin, zise stăpînul moșiei către mulțimea [de vânători]. GANE, N. I 128.
        surse: DLRLC
      • Rodică... În plin să-ți meargă vrerile tale. ALECSANDRI, P. III 45.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.7. expresie A-i ieși (cuiva) cu plin(ul) = a-i ieși cuiva în cale cu un vas plin (fapt considerat în credința populară ca semn prielnic).
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cînd un creștin se întîlnea, dimineața, cu popa Tonea era ca și cum i-ar fi ieșit cu plin. GALACTION, O. I 173.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie A face plinul = a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini.
      surse: DEX '09

etimologie: