opțiuni
  • info

19 definiții pentru pleoscăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLEOSCĂI, pleoscăi, vb. IV. Intranz. A plescăi. [Var.: (reg.) pleoșcăi vb. IV] – Pleosc + suf. -ăi.

PLEOSCĂI, pleoscăi, vb. IV. Intranz. A plescăi. [Var.: (reg.) pleoșcăi vb. IV] – Pleosc + suf. -ăi.

pleoscăi vi [At: KLEIN, D. 400 / V: (reg) ~oșcăi, plios~, plius~ / Pzi: pleoscăi, ~esc / E: pleosc + -ăi cf srb pljuskati] 1 A scoate un sunet caracteristic, prin pocnirea sau plesnirea unui corp solid de alt corp solid sau prin lovirea de ceva tare Si: a plescăi (2). 2 (Rar) A aplauda. 3-4 (D. lichide, substanțe vâscoase etc.) (A se lovi sau) a fi lovit (de sau) cu un corp tare, producând un zgomot caracteristic Si: a plescăi (4-5), (reg) a piescăni (2-3). 5 A plescăi (1). 6 A mânca cu zgomot Si: a plescăi (7), (reg) a plioscăni (1).

PLEOSCĂI, pleoscăi, vb. IV. Intranz. A plescăi. De afară se auzeau pleoscăind picături mai mari și mai dese. VLAHUȚĂ, O. A. 136. Glodul pleoscăia cît colo de pe picioare. CONTEMPORANUL, VI 293. Și s-a dus singură iară, Din papuci tot pleoscăind. TEODORESCU, P. P. 153. ♦ A bate din palme; a plesni. V. aplauda. Încep să plescăiască[1] din palme, strigînd toți ura! CARAGIALE, la CADE. – Variante: pleoșcăi (SLAVICI, O. II 144), pliscăi (ȘEZ. XIII 189), plișcăi (SLAVICI, O. II 144) vb. IV.

  1. Forma menționată în exemplu nu corespunde cu niciuna din variantele verbului (provine probabil de la „a plescăi”). Posibil ca acest subsens să fie greșit introdus aici. — gall

A PLEOSCĂI pleoscăi intranz. v. A PLESCĂI. /pleosc + suf. ~ăi

pleoscăì v. 1. a face un sgomot ascuțit (cu limba, degetele, mâinile, etc.); 2. a se întreciocni: valurile apei încet pleoscăiau. [Onomatopee].

pleóscăĭ și -ĭésc (eo dift.) v. tr. (d. pleosc saŭ plescăĭ). Se zice despre apă, palmă saŭ limbă cînd se izbește și produce un huĭet: valurile pleoscăĭaŭ între stîncĭ, s’a auzit o palmă pleoscăind, mitocanu pleoscăĭește (saŭ: plescăĭește) din limbă după ce bea vin.

PLEOȘCĂI vb. IV v. pleoscăi.

pleoșcăi v vz pleoscăi

plioscăi v vz pleoscăi

pliuscăi v vz pleoscăi

PLISCĂI vb. IV v. pleoscăi.

PLIȘCĂI vb. IV v. pleoscăi.

PLISCĂI vb. IV. v. pleoscăi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pleoscăi (a ~) (desp. pleos-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pleoscăi, 3 pleoscăie, imperf. 1 pleoscăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să pleoscăi, 3 să pleoscăie

pleoscăi (a ~) (pleos-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pleoscăi, 3 pleoscăie, imperf. 3 sg. pleoscăia; conj. prez. 3 să pleoscăie

pleoscăi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. pleoscăi, 3 sg. și pl. pleoscăie, imperf. 3 sg. pleoscăia

pleoscăesc, -căe 3, -căiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLEOSCĂI vb. 1. a plescăi, (reg.) a plioscăni. (A ~ cu limba.) 2. a plescăi, (reg.) a cipcii. (Apele ~ lovindu-se de maluri.) 3. a plescăi, (reg.) a plescăni. (Noroiul ~ sub bocanci.) 4. a plescăi. (A ~ cu papucii, în mers.)

PLEOSCĂI vb. 1. a plescăi, (reg.) a plioscăni. (A ~ cu limba.) 2. a plescăi, (reg.) a cipcii. (Apele ~ lovindu-se de maluri.) 3. a plescăi, (reg.) a plescăni. (Noroiul ~ sub bocanci.) 4. a plescăi. (A ~ cu papucii, în mers.)

Intrare: pleoscăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pleoscăi
  • pleoscăire
  • pleoscăit
  • pleoscăitu‑
  • pleoscăind
  • pleoscăindu‑
 singular plural
  • pleoscăie
  • pleoscăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleoscăi
 (să)
  • pleoscăi
  • pleoscăiam
  • pleoscăii
  • pleoscăisem
a II-a (tu)
  • pleoscăi
 (să)
  • pleoscăi
  • pleoscăiai
  • pleoscăiși
  • pleoscăiseși
a III-a (el, ea)
  • pleoscăie
 (să)
  • pleoscăie
  • pleoscăia
  • pleoscăi
  • pleoscăise
plural I (noi)
  • pleoscăim
 (să)
  • pleoscăim
  • pleoscăiam
  • pleoscăirăm
  • pleoscăiserăm
  • pleoscăisem
a II-a (voi)
  • pleoscăiți
 (să)
  • pleoscăiți
  • pleoscăiați
  • pleoscăirăți
  • pleoscăiserăți
  • pleoscăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pleoscăie
 (să)
  • pleoscăie
  • pleoscăiau
  • pleoscăiră
  • pleoscăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pleoșcăi
  • pleoșcăire
  • pleoșcăit
  • pleoșcăitu‑
  • pleoșcăind
  • pleoșcăindu‑
 singular plural
  • pleoșcăie
  • pleoșcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pleoșcăi
 (să)
  • pleoșcăi
  • pleoșcăiam
  • pleoșcăii
  • pleoșcăisem
a II-a (tu)
  • pleoșcăi
 (să)
  • pleoșcăi
  • pleoșcăiai
  • pleoșcăiși
  • pleoșcăiseși
a III-a (el, ea)
  • pleoșcăie
 (să)
  • pleoșcăie
  • pleoșcăia
  • pleoșcăi
  • pleoșcăise
plural I (noi)
  • pleoșcăim
 (să)
  • pleoșcăim
  • pleoșcăiam
  • pleoșcăirăm
  • pleoșcăiserăm
  • pleoșcăisem
a II-a (voi)
  • pleoșcăiți
 (să)
  • pleoșcăiți
  • pleoșcăiați
  • pleoșcăirăți
  • pleoșcăiserăți
  • pleoșcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pleoșcăie
 (să)
  • pleoșcăie
  • pleoșcăiau
  • pleoșcăiră
  • pleoșcăiseră
plioscăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pliuscăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plișcăi
  • plișcăire
  • plișcăit
  • plișcăitu‑
  • plișcăind
  • plișcăindu‑
 singular plural
  • plișcăie
  • plișcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plișcăi
 (să)
  • plișcăi
  • plișcăiam
  • plișcăii
  • plișcăisem
a II-a (tu)
  • plișcăi
 (să)
  • plișcăi
  • plișcăiai
  • plișcăiși
  • plișcăiseși
a III-a (el, ea)
  • plișcăie
 (să)
  • plișcăie
  • plișcăia
  • plișcăi
  • plișcăise
plural I (noi)
  • plișcăim
 (să)
  • plișcăim
  • plișcăiam
  • plișcăirăm
  • plișcăiserăm
  • plișcăisem
a II-a (voi)
  • plișcăiți
 (să)
  • plișcăiți
  • plișcăiați
  • plișcăirăți
  • plișcăiserăți
  • plișcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • plișcăie
 (să)
  • plișcăie
  • plișcăiau
  • plișcăiră
  • plișcăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pliscăi
  • pliscăire
  • pliscăit
  • pliscăitu‑
  • pliscăind
  • pliscăindu‑
 singular plural
  • pliscăie
  • pliscăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pliscăi
 (să)
  • pliscăi
  • pliscăiam
  • pliscăii
  • pliscăisem
a II-a (tu)
  • pliscăi
 (să)
  • pliscăi
  • pliscăiai
  • pliscăiși
  • pliscăiseși
a III-a (el, ea)
  • pliscăie
 (să)
  • pliscăie
  • pliscăia
  • pliscăi
  • pliscăise
plural I (noi)
  • pliscăim
 (să)
  • pliscăim
  • pliscăiam
  • pliscăirăm
  • pliscăiserăm
  • pliscăisem
a II-a (voi)
  • pliscăiți
 (să)
  • pliscăiți
  • pliscăiați
  • pliscăirăți
  • pliscăiserăți
  • pliscăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pliscăie
 (să)
  • pliscăie
  • pliscăiau
  • pliscăiră
  • pliscăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pleoscăi, pleoscăiverb

  • 1. Plescăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: plescăi
    • format_quote De afară se auzeau pleoscăind picături mai mari și mai dese. VLAHUȚĂ, O. A. 136. DLRLC
    • format_quote Glodul pleoscăia cît colo de pe picioare. CONTEMPORANUL, VI 293. DLRLC
    • format_quote Și s-a dus singură iară, Din papuci tot pleoscăind. TEODORESCU, P. P. 153. DLRLC
    • 1.1. A bate din palme. DLRLC
      sinonime: plesni
      • format_quote Încep să plescăiască din palme, strigînd toți ura! CARAGIALE, la CADE. DLRLC
      • comentariu Forma menționată în exemplu nu corespunde cu niciuna din variantele verbului (provine probabil de la „a plescăi”). Posibil ca acest subsens să fie greșit introdus aici. dexonline
etimologie:
  • Pleosc + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.