opțiuni
  • info
12 definiții pentru plebee

Explicative DEX

PLEBEU, -EE, plebei, -ee, s. m. și f., adj. 1. (În Roma antică) (Persoană) care făcea parte din plebe (1), care aparținea plebei; plebeian (1). 2. (Persoană) asuprită, exploatată, plebeian (2); (om) sărac, umil; p. ext. (om) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan. – Din lat. plebeius.

plebeu, ~ee [At: NICOLAU, P. 29/6 / Pl: ~ei, ~ee / E: lat plebeius] 1-2 smf, a (În Evul Mediu) (Persoană) care făcea parte din plebe (1) Si: (liv) plebeian (1-2). 3-4 smf, a (În Antichitatea romană) (Persoană) care făcea parte din plebe (6) Si: (liv) plebeian (3-4). 5 smf (Liv) Om de rând, needucat.

PLEBEU, -EE, plebei, -ee, s. m. și f., adj. 1. (În antichitatea romană) (Persoană) care făcea parte din plebe (1), care aparținea plebei; plebeian (1). 2. (Persoană) care este asuprită, exploatată, plebeian (2); (om) sărac, umil; p. ext. (om) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan. – Din lat. plebeius.

PLEBEU, -EE adj., s. m. f. 1. (cetățean roman) care aparținea plebei; plebeian. 2. (om) care face parte din plebe. (< lat. plebeius)

*plebéŭ, -ée s., pl. tot așa (lat. plebejus). La vechiĭ Romanĭ, acela care făcea parte din plebe: un plebeŭ (și adj.), un edil plebeŭ. V. mitocan.

Ortografice DOOM

plebeu adj. m., s. m., pl. plebei; adj. f., s. f. sg. și pl. plebee

plebeu adj. m., s. m., pl. plebei; adj. f., s. f. sg. și pl. plebee

plebeu, pl. plebei, f. plebee, pl. plebee

plebeu, -bee, -bei, -bee.

Sinonime

PLEBEU s., adj. (IST.) (livr.) plebeian. (~ din Roma antică.)

PLEBEU s., adj. (livr.) plebeian. (~ din Roma antică.)

Antonime

Plebeu ≠ aristocrat

Intrare: plebee
substantiv feminin (F142)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plebee
  • plebeea
plural
  • plebee
  • plebeele
genitiv-dativ singular
  • plebee
  • plebeei
plural
  • plebee
  • plebeelor
vocativ singular
  • plebee
  • plebeeo
plural
  • plebeelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plebeu, plebeisubstantiv masculin
plebee, plebeesubstantiv feminin
plebeu, plebeeadjectiv

  • 1. (În Roma antică) (Persoană) care făcea parte din plebe, care aparținea plebei; plebeian. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: plebeian
  • 2. (Persoană) asuprită, exploatată, plebeian; (om) sărac, umil. DEX '09 DLRLC
    sinonime: plebeian sărac umil antonime: aristocrat
    • format_quote Esteți ai veacului XIX negau posibilitatea unei literaturi care să se ocupe de plebei: țărani și muncitori. SADOVEANU, E. 193. DLRLC
    • format_quote Costea dădu din umeri, cu ostilitate de plebeu pentru toată umanitatea din clasa întîi. C. PETRESCU, C. V. 117. DLRLC
    • format_quote Ca un furnicar cu ațe nenumărate, plebeii mișunau de pretutindeni. ANGHEL-IOSIF, C. L. 6. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune (Om) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: grosolan vulgar
      • format_quote Om vulgar în toată puterea cuvîntului, plebeu, pretențios și egoist. D. ZAMFIRESCU, la CADE. DLRLC
      • format_quote figurat Nu sînt decît flori plebee, cum le zic eu. NEGRUZZI, S. I 96. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.