PLATOȘĂ, platoșe, s. f. Armură de zale, de fier, de piele etc. de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oștenii în Antichitate și în Evul Mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor; cuirasă. – Et. nec.

platoșă sf [At: VARLAAM, C. 44 / V: (înv) ~tușă / Pl: ~șe / E: ns cf ger Platte] (Înv) Armură de zale, de fier, de piele etc., de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oștenii în Antichitate și în Evul Mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor Si: (îvr) plașcă¹ (3) Vz cuirasă, zale.

PLATOȘĂ, platoșe, s. f. Armură de zale, de fier, de piele etc. de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor; cuirasă. – Et. nec.

PLATOȘĂ, platoșe, s. f. Un fel de pieptar de oțel, cu care luptătorii din vechime își apărau pieptul și spatele de loviturile adversarului. V. armură. Cincizeci, de cavaleri cu platoșă și coif, – oameni vechi de război, cu săbii grele. SADOVEANU, O. VII 155. Căpitani, ostași cu zale și cu platoșe de fier, Pe-ai lor cai sirepi stau mîndri ca la semnul de război. ALECSANDRI, P. A. 45.

PLATOȘĂ ~e f. înv. Pieptar din plăci de metal pe care îl îmbrăcau luptătorii în scop protector; cuirasă. /Orig. nec.

platoșă f. cămașă de zale, pieptar de fier: ostași cu zale și cu platoșă de fier AL. [Dintr’un primitiv plată = lat. medieval PLATA, zelar].

plátoșă f., pl. e (mlat. plata, chĭurasă, d. vgr. pláte, partea lată a unuĭ lucru; tot de aicĭ: ceh. platy [pl.], chĭurasă, germ. platte, placă. La noĭ a venit, probabil, pin Polonĭ). Chĭurasă de tablă (nu de zale).

platușă sf vz platoșă

platoșă s. f., art. platoșa, g.-d. art. platoșei; pl. platoșe

platoșă s. f., art. platoșa, g.-d. art. platoșei; pl. platoșe

platoșă s. f., g.-d. art. platoșei; pl. platoșe

platoșă, pl. platoșe

PLATOȘĂ s. v. cuirasă.

PLATOȘĂ s. cuirasă, (livr.) lorică, (înv.) plașcă. (~ a unui luptător medieval.)

platoșă (-e), s. f. – Cuirasă, plastron, carapace. Origine incertă. Baza cuvîntului este lat. med. plata „placă”, germ. Platte, cf. ceh. plát „placă”, platy „cuirasă” (Cihac, II, 262). Probabil se datorează der. cu suf. -oș (*platoș „făcut din plăci”) sau poate pronunțării mag. a lat. med. platus. – Der. împlătoșa, vb. (a acoperi cu platoșe).