PLATOȘĂ, platoșe, s. f. Un fel de pieptar de oțel, cu care luptătorii din vechime își apărau pieptul și spatele de loviturile adversarului. V. armură. Cincizeci, de cavaleri cu platoșă și coif, – oameni vechi de război, cu săbii grele. SADOVEANU, O. VII 155. Căpitani, ostași cu zale și cu platoșe de fier, Pe-ai lor cai sirepi stau mîndri ca la semnul de război. ALECSANDRI, P. A. 45.