14 definiții pentru platoșă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLATOȘĂ, platoșe, s. f. Armură de zale, de fier, de piele etc. de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oștenii în Antichitate și în Evul Mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor; cuirasă. – Et. nec.

platoșă sf [At: VARLAAM, C. 44 / V: (înv) ~tușă / Pl: ~șe / E: ns cf ger Platte] (Înv) Armură de zale, de fier, de piele etc., de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oștenii în Antichitate și în Evul Mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor Si: (îvr) plașcă1 (3) Vz cuirasă, zale.

PLÁTOȘĂ, platoșe, s. f. Armură de zale, de fier, de piele etc. de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oștenii în antichitate și în evul mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor; cuirasă. – Et. nec.

PLÁTOȘĂ, platoșe, s. f. Un fel de pieptar de oțel, cu care luptătorii din vechime își apărau pieptul și spatele de loviturile adversarului. V. armură. Cincizeci, de cavaleri cu platoșă și coif, – oameni vechi de război, cu săbii grele. SADOVEANU, O. VII 155. Căpitani, ostași cu zale și cu platoșe de fier, Pe-ai lor cai sirepi stau mîndri ca la semnul de război. ALECSANDRI, P. A. 45.

PLÁTOȘĂ ~e f. înv. Pieptar din plăci de metal pe care îl îmbrăcau luptătorii în scop protector; cuirasă. /Orig. nec.

platoșă f. cămașă de zale, pieptar de fier: ostași cu zale și cu platoșă de fier AL. [Dintr’un primitiv plată = lat. medieval PLATA, zelar].

plátoșă f., pl. e (mlat. plata, chĭurasă, d. vgr. pláte, partea lată a unuĭ lucru; tot de aicĭ: ceh. platy [pl.], chĭurasă, germ. platte, placă. La noĭ a venit, probabil, pin Polonĭ). Chĭurasă de tablă (nu de zale).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plátoșă s. f., art. plátoșa, g.-d. art. plátoșei; pl. plátoșe

plátoșă s. f., g.-d. art. plátoșei; pl. plátoșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLÁTOȘĂ s. v. cuirasă.

PLATOȘĂ s. cuirasă, (livr.) lorică, (înv.) plașcă. (~ a unui luptător medieval.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plátoșă (-e), s. f. – Cuirasă, plastron, carapace. Origine incertă. Baza cuvîntului este lat. med. plata „placă”, germ. Platte, cf. ceh. plát „placă”, platy „cuirasă” (Cihac, II, 262). Probabil se datorează der. cu suf. - (*platoș „făcut din plăci”) sau poate pronunțării mag. a lat. med. platus.Der. împlătoșa, vb. (a acoperi cu platoșe).

Intrare: platoșă
platoșă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • platoșă
  • platoșa
plural
  • platoșe
  • platoșele
genitiv-dativ singular
  • platoșe
  • platoșei
plural
  • platoșe
  • platoșelor
vocativ singular
plural

platoșă

  • 1. Armură de zale, de fier, de piele etc. de forma unui pieptar, cu care se îmbrăcau oștenii în Antichitate și în Evul Mediu spre a se apăra de loviturile dușmanilor.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: cuirasă lorică plașcă 2 exemple
    exemple
    • Cincizeci, de cavaleri cu platoșă și coif, – oameni vechi de război, cu săbii grele. SADOVEANU, O. VII 155.
      surse: DLRLC
    • Căpitani, ostași cu zale și cu platoșe de fier, Pe-ai lor cai sirepi stau mîndri ca la semnul de război. ALECSANDRI, P. A. 45.
      surse: DLRLC

etimologie: