plastografie sf [At: (a. 1792) GÁLDI, M. PHAN. 230 / Pl: ~ii / E: ngr πλαστογραφία] (Fam; prt) 1 Falsificare a unui document sau a semnăturii cuiva pe un document. 2 (Ccr) Document, act, text etc. falsificat Si: (înv) plastograf.

PLASTOGRAFIE, plastografii, s. f. Falsificare a unui document san a semnăturii de pe un document. Face o scrisorică de amor ca din partea lui Fănică, prefectul... către Zoițica, nevastă-mea, și-i imitează slova băiatului... închipuiește-ți plastografie! CARAGIALE, O. I 177. Bancherul a cărui nume se vede pe mincinoasele poliți... vede plastografia, oprește hîrtiile, dă de știre. NEGRUZZI, S. III 179.

PLASTOGRAFIE s.f. Falsificare a unui document sau a semnăturii de pe un document. [Gen. -iei. / < ngr. plastografia].

PLASTOGRAFIE s. f. falsificare a unui document, a semnăturii de pe un document. ◊ documentul falsificat. (< ngr. plastografia)

PLASTOGRAFIE ~i f. 1) Falsificare a unui document sau a unei semnături. 2) Document sau semnătură falsificată. [G.-D. plastografiei] /<ngr. plastoghrafia

plastografie f. fals în acte publice.

plastografíe f. (ngr. plasto-grafia, vgr. plasto-graphia, d. plastós, prefăcut d. plásso, formez. V. plastic). Falsificarea semnăturiĭ și scrisuluĭ altuĭa. Act falsificat.

plastografie (desp. -to-gra-) s. f., art. plastografia, g.-d. art. plastografiei; pl. plastografii, art. plastografiile (desp. -fi-i-)

plastografie (-to-gra-) s. f., art. plastografia, g.-d. art. plastografiei; pl. plastografii, art. plastografiile

plastografie s. f. (sil. -gra-) → grafie

PLASTOGRAFIE s. (înv.) plastograf. (Iscălitura aceasta e o ~.)

PLASTOGRAFIE s. (înv.) plastograf. (Iscălitura aceasta e o ~.)