plastograf, ~ă [At: (a. 1738) GÁLDI, M. PHAN. 230 / Pl: ~i, ~e / E: ngr πλααστόγραφος] 1 s (Înv) Document, act, text, etc. falsificat Si: plastografie. 2 smf (Fam; prt) Persoană care falsifică documente, dându-le drept autentice Si: falsificator.

PLASTOGRÁF, -Ă, plastografi, -e, s. m. și f. Persoană care falsifică documente sau semnăturile de pe documente, dîndu-le drept autentice cu scopul de a trage un folos. Cațavencu... e un plastograf, un falsificator de polițe, om fără cel mai mic scrupul. GHEREA, ST. CR. I 342. Cum putem noi să punem candidatura unui plastograf? CARAGIALE, O. I 153. Dacă va mai cîștiga și rele deprinderi. se va face un înșelător, un necinstit, un plastograf. NEGRUZZI, S. I 298. ◊ (Adjectival, neobișnuit, despre documente sau semnături) Falsificat. Hîrtiile plastografe sînt acum în mînile procurorului. NEGRUZZI, S. III 175.

PLASTOGRÁF, -Ă s.m. și f. Cel care plastografiază. [< ngr. plastografos].

PLASTOGRÁF, -Ă s. m. f. cel care plastografiază. (< ngr. plastografos)

PLASTOGRÁF ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care plastografiază; falsificator de documente sau/și de semnături. /<ngr. plastográfos

plastograf m. cel ce falsifică semnătura.

plastográf, -ă s. (ngr. plato-gráfos, vgr. -gráphos). Care falsifică semnătura și scrisu altuĭa ca să înșele.

plastográf (-to-graf) s. m., pl. plastográfi

plastográf s. m. (sil. -graf), pl. plastográfi

plastográfă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. plastográfei; pl. plastográfe

plastográfă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. plastográfei; pl. plastográfe

PLASTOGRÁF s. v. falsificator, măsluitor, plastografie, plăsmuitor.

plastograf s. v. FALSIFICATOR. MĂSLUITOR. PLASTOGRAFIE. PLĂSMUITOR.