37 de definiții pentru plapumă plapomă paclomă paplămă paploamă paplomă paplonă paplumă placumă plapan plapămă plapănă plapâmă plapână plapon plaponă ploplon plopon poclon poplon potlon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÁPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care se fixează prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plápomă s. f.] – Din ngr. páploma.

plapumă sf [At: ANON. CAR / V: (îvp) ~poma, (pop) ~pămă, (îrg) plapănă[1], poplon (Pl și: ~oane), (înv) plapan sn, paplămă, paplomă, paplonă, (reg) paclomă, paploa (Pl: ~me), paplumă, placumă, plapănă, plapâmă, plapână, plapon sn, plaponă (A și: plapo), ploplon (Pl: ~oane), plopon (Pl: ~uri, ~oane) sn, poclon (Pl: ~oane) sn, potlon sn / Pl: plăpumi, (reg) ~mi, plăpimi / E: ngr πάπλωμα] 1 Obiect confecționat din două bucăți de pânză, de mătase, de stofă etc. de formă dreptunghiulară, între care este introdus și fixat prin matlasare un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca învelitoare a corpului în timpul somnului Si: (reg) ogheal. 2 (Rar; îe) A trage ~ma A lua partea cea mai bună din ceva. 3 (Pfm; îe) A se întinde cât îi e (sau cât îi ajunge, cât îl ține) ~ma A nu acționa decât în limitele posibilităților. 4 (Fam; îe) A-și lua o ~ A se pune la adăpost de răspunderi. 5 (Fam; îae) A-și lua măsuri de prevedere. corectată

  1. În original, tipărit greșit: plapămă; varianta în această formă există deja — LauraGellner

PLÁPUMĂ, plăpumi, s. f. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care este introdus și fixat prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit. ◊ Expr. Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale. [Var.: plápomă s. f.] – Din ngr. páploma.

PLÁPUMĂ, plăpumi, s. f. (Și în forma plapomă) Învelitoare groasă, formată din două foi de pînză, mătase, stofă etc., între care este introdus și fixat prin cusături ornamentale un strat de lînă, de vată sau de fulgi, folosită ca acoperitoare la dormit; (Mold.) oghial. Lîngă horn, pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome. SADOVEANU, O. I 362. S-a urcat în pat și a tras plapuma pînă la bărbie. C. PETRESCU, C. V. 215. Pe un pat de tablă, nestrîns, o plapomă veche, albastră. BASSARABESCU, V. 29. ◊ Expr. Întinde-te cît ți-e (sau cît te ține) plapuma = nu pretinde mai mult decît îți permit posibilitățile. – Variantă: plápomă, plapome, s. f.

PLÁPUMĂ plăpumi f. Învelitoare groasă pentru dormit, confecționată din două bucăți de țesătură, cusute de jur-împrejur, între care se pune un strat de lână, de puf sau de vată, prins printre cusături (ornamentale). ◊ Întinde-te cât ți-i ~a acționează în limitele posibilităților pe care le ai. [G.-D. plăpumii] /<ngr. páploma corectată

PLÁPOMĂ s. f. v. plapumă.

plapomă f. învelitoare de pat de stofă colorată și căptușită cu vată. [Gr. mod. PLÁPOMA].

plápomă f., pl. e și plapomĭ (ngr. plapoma, macat, vgr. péploma, învălitoare). Vest și sud. Învălitoare groasă de 3-4 c.m. compusă dintr’un strat de lînă orĭ de bumbac cusut între doŭă bucățĭ de pînză cu care ne acoperim ca să ne fie cald cînd dormim: cît țĭ-e plapoma, atîta te’ntinde (Prov)! – Și plapămă (Munt.) și plapumă (Mold. sud), pl. plăpămĭ, plăpumĭ. V. ogheal, ĭorgan și pilotă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plápumă s. f., g.-d. art. plắpumii; pl. plắpumi

plápumă s. f., g.-d. art. plăpumii; pl. plăpumi

plapumă s. f., pl. plăpumi (plapume)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLÁPUMĂ s. (reg.) iorgan, (Mold. și Bucov.) ogheal. (Iarna se învelește cu ~.)

PLAPUMĂ s. (reg.) iorgan, (Mold. și Bucov.) ogheal. (Iarna se învelește cu ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plápumă (plắpumi), s. f. – Învelitoare, pătură, acoperitoare umplută cu lînă, vată etc. – Var. plapomă, plapămă. Mr. paplumă. Ngr. πάπλωμα (Cihac, II, 602; Miklosich, Fremdw., 119; Densusianu, GS, VI, 362), în loc de ἐφάπλωμα, cf. slov. poplon, rus. paplin, mag. paplan.Der. plăpumar, s. m. (producător de plăpumi); plăpumărie, s. f. (meseria și atelierul plăpumarului).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se întinde cît îi e plapuma expr. a se lansa în acțiuni pe măsura posibilităților sau a resurselor proprii.

Intrare: plapumă
plapumă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapumă
  • plapuma
plural
  • plăpumi
  • plăpumile
genitiv-dativ singular
  • plăpumi
  • plăpumii
plural
  • plăpumi
  • plăpumilor
vocativ singular
plural
plapumă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapumă
  • plapuma
plural
  • plapume
  • plapumele
genitiv-dativ singular
  • plapume
  • plapumei
plural
  • plapume
  • plapumelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapomă
  • plapoma
plural
  • plapome
  • plapomele
genitiv-dativ singular
  • plapome
  • plapomei
plural
  • plapome
  • plapomelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paclomă
  • pacloma
plural
  • paclome
  • paclomele
genitiv-dativ singular
  • paclome
  • paclomei
plural
  • paclome
  • paclomelor
vocativ singular
plural
paplămă substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paplămă
  • paplăma
plural
  • paplămi
  • paplămile
genitiv-dativ singular
  • paplămi
  • paplămii
plural
  • paplămi
  • paplămilor
vocativ singular
plural
paploamă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paploa
  • paploama
plural
  • paploame
  • paploamele
genitiv-dativ singular
  • paploame
  • paploamei
plural
  • paploame
  • paploamelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paplomă
  • paploma
plural
  • paplome
  • paplomele
genitiv-dativ singular
  • paplome
  • paplomei
plural
  • paplome
  • paplomelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paplonă
  • paplona
plural
  • paplone
  • paplonele
genitiv-dativ singular
  • paplone
  • paplonei
plural
  • paplone
  • paplonelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paplumă
  • papluma
plural
  • paplume
  • paplumele
genitiv-dativ singular
  • paplume
  • paplumei
plural
  • paplume
  • paplumelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • placumă
  • placuma
plural
  • placume
  • placumele
genitiv-dativ singular
  • placume
  • placumei
plural
  • placume
  • placumelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapan
  • plapanul
plural
  • plapanuri
  • plapanurile
genitiv-dativ singular
  • plapan
  • plapanului
plural
  • plapanuri
  • plapanurilor
vocativ singular
plural
plapămă substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapămă
  • plapăma
plural
  • plapămi
  • plapămile
genitiv-dativ singular
  • plapămi
  • plapămii
plural
  • plapămi
  • plapămilor
vocativ singular
plural
plapănă substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapănă
  • plapăna
plural
  • plapăni
  • plapănile
genitiv-dativ singular
  • plapăni
  • plapănii
plural
  • plapăni
  • plapănilor
vocativ singular
plural
plapâmă substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapâmă
  • plapâma
plural
  • plapâmi
  • plapâmile
genitiv-dativ singular
  • plapâmi
  • plapâmii
plural
  • plapâmi
  • plapâmilor
vocativ singular
plural
plapână substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapână
  • plapâna
plural
  • plapâni
  • plapânile
genitiv-dativ singular
  • plapâni
  • plapânii
plural
  • plapâni
  • plapânilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plapon
  • plaponul
plural
  • plapoane
  • plapoanele
genitiv-dativ singular
  • plapon
  • plaponului
plural
  • plapoane
  • plapoanelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plaponă
  • plapona
plural
  • plapone
  • plaponele
genitiv-dativ singular
  • plapone
  • plaponei
plural
  • plapone
  • plaponelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploplon
  • ploplonul
plural
  • ploploane
  • ploploanele
genitiv-dativ singular
  • ploplon
  • ploplonului
plural
  • ploploane
  • ploploanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plopon
  • ploponul
plural
  • plopoane
  • plopoanele
genitiv-dativ singular
  • plopon
  • ploponului
plural
  • plopoane
  • plopoanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poclon
  • poclonul
plural
  • pocloane
  • pocloanele
genitiv-dativ singular
  • poclon
  • poclonului
plural
  • pocloane
  • pocloanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poplon
  • poplonul
plural
  • poploane
  • poploanele
genitiv-dativ singular
  • poplon
  • poplonului
plural
  • poploane
  • poploanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potlon
  • potlonul
plural
  • potloane
  • potloanele
genitiv-dativ singular
  • potlon
  • potlonului
plural
  • potloane
  • potloanelor
vocativ singular
plural

plapumă plapomă paclomă paplămă paploamă paplomă paplonă paplumă placumă plapan plapămă plapănă plapâmă plapână plapon plaponă ploplon plopon poclon poplon potlon

  • 1. Învelitoare groasă, formată din două foi de pânză, de mătase, de stofă etc. între care se fixează prin cusături ornamentale un strat de lână, de puf sau de vată și care se folosește ca acoperitoare la dormit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: iorgan oghial diminutive: plăpumioară attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lîngă horn, pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome. SADOVEANU, O. I 362.
      surse: DLRLC
    • S-a urcat în pat și a tras plapuma pînă la bărbie. C. PETRESCU, C. V. 215.
      surse: DLRLC
    • Pe un pat de tablă, nestrîns, o plapomă veche, albastră. BASSARABESCU, V. 29.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Întinde-te cât ți-e (sau cât te ține) plapuma = nu acționa decât în limitele posibilităților tale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX

etimologie: