6 definiții pentru plantivor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLANTIVÓR, -Ă, plantivori, -e, adj. (Înv.) Erbivor. – De la plantă1.

PLANTIVÓR, -Ă, plantivori, -e, adj. (Înv.) Erbivor. – De la plantă1.

plantivor, ~ă sn, a [At: DEX – S / Pl: ~i, ~e / E: cf plantă] (Înv) 1-2 (Animal) erbivor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plantivór adj. m., pl. plantivóri; f. sg. plantivóră, pl. plantivóre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLANTIVÓR adj. v. erbivor.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLANTI-1 „plantă”. ◊ L. planta „mlădiță” > fr. planti-, engl. id. > rom. planti-.~col (v. -col1), adj., (despre organisme) care locuiește pe plante; ~vor (v. -vor), adj., (despre insecte) care se hrănește cu plante.

Intrare: plantivor
plantivor adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plantivor
  • plantivorul
  • plantivoru‑
  • plantivo
  • plantivora
plural
  • plantivori
  • plantivorii
  • plantivore
  • plantivorele
genitiv-dativ singular
  • plantivor
  • plantivorului
  • plantivore
  • plantivorei
plural
  • plantivori
  • plantivorilor
  • plantivore
  • plantivorelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)