15 definiții pentru placardă placard plancardă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLACÁRDĂ, placarde, s. f. Bucată de carton, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; pancartă, placat1. – Din fr. placard.

PLACÁRDĂ, placarde, s. f. Bucată de carton, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; pancartă, placat1. – Din fr. placard.

placardă sf [At: ALEXI, W. / V: (iuz) placard sn, ~anc~ / Pl: ~de / E: fr plancard] Bucată dreptunghiulară, de obicei de carton, de pânză, de lemn, de tablă, pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc. Si: pancartă.

PLACÁRDĂ, placarde, s. f. Tablă de lemn sau de carton, fixată în perete sau portativă, pe care se scriu anunțuri publice, lozinci etc.; pancartă. Îngăduise o demonstrație muncitorească la mormîntul lui Frimu, confiscîndu-i totuși placardele care cereau demobilizarea și pacea. PAS, Z. IV 188. Gara îmbrăcată cu tot felul de stegulețe... și placarde cu urări ocazionale. POPA, V. 209.

PLACÁRDĂ s.f. Tablă cu lozinci etc. care se poartă la manifestații; pancartă. [< fr. placard].

PLACÁRDĂ s. f. pancartă. (< fr. placard)

PLACÁRDĂ ~e f. Placă de metal (pânză, hârtie, lemn) pe care este scrisă o lozincă sau un anunț; pancartă. /<fr. placard

placard n. foaie scrisă sau tipărită ce s’afișează într’un loc public.

*placárd n., pl. e, și (maĭ des) placárdă f., pl. e (fr. placard, subst. verbal d. plaquer, a placa, saŭ d. ol. plakkaat, placardă). Anunț (afipt) public scris orĭ tipărit pe o foaĭe maĭ mare și lipit undeva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

placárdă s. f., g.-d. art. placárdei; pl. placárde

placárdă s. f., g.-d. art. placárdei, pl. placárde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: placardă
placardă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • placardă
  • placarda
plural
  • placarde
  • placardele
genitiv-dativ singular
  • placarde
  • placardei
plural
  • placarde
  • placardelor
vocativ singular
plural
placard
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plancardă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

placardă placard plancardă

  • 1. Bucată de carton, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; placat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pancartă placat (s.n.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Îngăduise o demonstrație muncitorească la mormîntul lui Frimu, confiscîndu-i totuși placardele care cereau demobilizarea și pacea. PAS, Z. IV 188.
      surse: DLRLC
    • Gara îmbrăcată cu tot felul de stegulețe... și placarde cu urări ocazionale. POPA, V. 209.
      surse: DLRLC

etimologie: