13 definiții pentru plăsmuitor (s.m.) plăzmuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLĂSMUITÓR, -OÁRE, plăsmuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care plăsmuiește; creator, făuritor. 2. Inventator, născocitor. 3. Falsificator. [Pr.: -mu-i-.Var.: plăzmuitór, -oáre s. m. și f.] – Plăsmui + suf. -tor.

PLĂSMUITÓR, -OÁRE, plăsmuitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care plăsmuiește; creator, făuritor. 2. Inventator, născocitor. 3. Falsificator. [Pr.: -mu-i-.Var.: plăzmuitór, -oáre s. m. și f.] – Plăsmui + suf. -tor.

plăsmuitor, ~oare [At: CANTEMIR, ap. GCR I, 326/1 / V: ~ăzm~ / P: ~mu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: plăsmui1 + -tor] (Înv; liv) 1-2 smf, a (Persoană) care dă formă. 3-4 smf, a (Persoană) care dă viață Si: creator, făuritor. 5 a Alcătuitor. 6-7 smf, a (Persoană) care născocește lucruri imaginare Si: inventator, născocitor, scornitor. 8 smf Falsificator.

PLĂSMUITÓR, -OÁRE, plăsmuitori, -oare, s. m. și f. Cel care plăsmuiește (3); falsificator.

PLĂSMUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care plăsmuiește. 2) Persoană care născocește; născocitor. 3) Autor al unei falsificări; falsificator. [Sil. -mu-i-] /a plăsmui + suf. ~tor

plăsmuitor m. cel ce plăsmuiește.

PLĂZMUITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. plăsmuitor.

PLĂZMUITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. plăsmuitor.

plăzmuitor, ~oare a, smf vz plăsmuitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plăsmuitór (-mu-i-) adj. m., s. m., pl. plăsmuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. plăsmuitoáre

plăsmuitór adj. m., s. m. (sil. -mu-i-), pl. plăsmuitóri; f. sg. și pl. plăsmuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLĂSMUITÓR s. v. inventator.

PLĂSMUITÓR s. 1. v. creator. 2. v. falsificator.

PLĂSMUITOR s. 1. creator, făuritor, înfăptuitor, născocitor, realizator, (înv.) săvîrșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou procedeu pentru...) 2. falsificator, măsluitor, (înv.) falsar, (fam. și peior.) plastograf. (Condamnat ca ~.)

Intrare: plăsmuitor (s.m.)
plăsmuitor substantiv masculin
  • silabație: -mu-i-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăsmuitor
  • plăsmuitorul
  • plăsmuitoru‑
plural
  • plăsmuitori
  • plăsmuitorii
genitiv-dativ singular
  • plăsmuitor
  • plăsmuitorului
plural
  • plăsmuitori
  • plăsmuitorilor
vocativ singular
plural
plăzmuitor substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plăzmuitor
  • plăzmuitorul
  • plăzmuitoru‑
plural
  • plăzmuitori
  • plăzmuitorii
genitiv-dativ singular
  • plăzmuitor
  • plăzmuitorului
plural
  • plăzmuitori
  • plăzmuitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)