plăsmuitor, ~oare [At: CANTEMIR, ap. GCR I, 326/1 / V: ~ăzm~ / P: ~mu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: plăsmui¹ + -tor] (Înv; liv) 1-2 smf, a (Persoană) care dă formă. 3-4 smf, a (Persoană) care dă viață Si: creator, făuritor. 5 a Alcătuitor. 6-7 smf, a (Persoană) care născocește lucruri imaginare Si: inventator, născocitor, scornitor. 8 smf Falsificator.