13 definiții pentru plângător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLÂNGĂTÓR, -OÁRE, plângători, -oare, adj. 1. Care plânge; plângăreț (1). ♦ (Substantivat, f.; reg.) Bocitoare. 2. Plângăreț (2). ♦ (Despre sălcii, p. ext. despre alți arbori) Cu ramuri lungi, lăsate în jos. – Plânge + suf. -ător.

PLÂNGĂTÓR, -OÁRE, plângători, -oare, adj. 1. Care plânge; plângăreț (1). ♦ (Substantivat, f.; reg.) Bocitoare. 2. Plângăreț (2). ♦ (Despre sălcii, p. ext. despre alți arbori) Cu ramuri lungi, lăsate în jos. – Plânge + suf. -ător.

plângător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: plânge + -ător] 1 a Care plânge (1). 2-4 a (Pex) Plângăreț (1-3). 5 sf (Reg) Bocitoare. 6 a (D. voce, glas, sunete etc.) Trist. 7 a (D. sălcii) Cu ramuri lungi, foarte flexibile, lăsate în jos. 8 smf (Înv) Reclamant.

PLÂNGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) v. PLÂNGĂREȚ. 2) (despre sălcii) Care are ramuri lungi lăsate în jos. /a (se) plânge + suf. ~ător

plângător a. care plânge: un glas plângător.

PLÎNGĂTÓR, -OÁRE, plîngători, -oare, adj. 1. Care plînge; plîngăreț. Olimbia cea plîngătoare bocea cu hohote ca la înmormîntare. BART, E. 80. Și-atunci glasul plîngătoarei fete Se-ncerca să cheme cine e-napoi, Numai ca s-audă hoțul, că sînt doi. COȘBUC, P. I 254. ◊ Fig. Și doru-i plîngător mereu Creștea... Din ce în ce mai greu. COȘBUC, P. I 282. ♦ (Substantivat, f.; regional) Bocitoare. Femei străine din sat, care își fac o meserie din aceasta și care poartă adevăratul nume de bocitoare, plîngătoare sau și tămîietoare. MARIAN, Î. 117. 2. Tînguitor, jeluitor, jalnic. Ii asculta glasul plîngător și-l cuprindea mila. REBREANU, I. 20. Și i-arn văzut murind ușor; N-a fost nici unul plîngător Că viața-i fum. COȘBUC, P. I 151. Natura desfătează cu glasu-i plîngător. Ea face în tăcere s-asculte toată firea. ALEXANDRESCU, P. 25. ◊ Fig. Lăsat în jos, pleoștit. Barba lui căruntă... se prelingea spre pămînt în lungi și plîngătoare șuvițe de lină încîlcită. HOGAȘ, M. N. 134. 4 Salcie plîngătoare v. salcie. ♦ (Substantivat, învechit) Reclamant. Ajutat și de o deputăție de plîngători moldoveni. el zădărnici întreaga conspirație. IORGA, I. L. I 344.

plîngătór, -oáre adj. Care plînge saŭ par’că plînge: glas plîngător, ochĭ plîngătorĭ. Salcie plîngătoare (fr. saule pleureur), barb. îld. „salcie pletoasă”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plângătór adj. m., pl. plângătóri; f. sg. și pl. plângătoáre

plângătór adj. m., pl. plângătóri; f. sg. și pl. plângătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLÂNGĂTÓR adj. v. tânguitor.

PLÂNGĂTOR adj. jalnic, plîngăreț, scîncit, tînguitor, trist, (rar) scîncitor. (Cu glas ~.)

PLÂNGĂTOÁRE s. v. bocitoare, jeluitoare.

plângătoare s. v. BOCITOARE. JELUITOARE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Salix babylonica L., « Salcie plîngățoare ». Specie care (înflorește primăvara înainte sau odată cu înfrunzirea. Flori dispuse în amenți verzi-gălbui jpe pedunculi frunzoși, cele mascule cu 2 stamine, iar cele femele cu ovar-sesil. Frunze liniar-lanceolate, fin-dentate, cca 14 cm lungime, alungit-ascuțite, glabre, pe spate verzi-cenușii, pețiol pubescent, stipele lanceolate. Arbore, cca 12 m înălțime, ramuri subțiri, elastice, galbene, foarte lungi, îndoite pînă la suprafața solului, fără peri, lucioase.

Intrare: plângător
plângător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plângător
  • plângătorul
  • plângătoru‑
  • plângătoare
  • plângătoarea
plural
  • plângători
  • plângătorii
  • plângătoare
  • plângătoarele
genitiv-dativ singular
  • plângător
  • plângătorului
  • plângătoare
  • plângătoarei
plural
  • plângători
  • plângătorilor
  • plângătoare
  • plângătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)