14 definiții pentru pițigăiat
din care- explicative (9)
- morfologice (1)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PIȚIGĂIAT, -Ă, pițigăiați, -te, adj. 1. (Despre voce, despre sunete etc.) Subțire, ascuțit; strident. 2. (Rar; despre oameni și animale) Slab, plăpând, firav. [Pr.: -gă-iat. – Var.: pițigăit, -ă adj.] – Pițigoi + suf. -at.
PIȚIGĂIAT, -Ă, pițigăiați, -te, adj. 1. (Despre voce, despre sunete etc.) Subțire, ascuțit; strident. 2. (Rar; despre oameni și animale) Slab, plăpând, firav. [Pr.: -gă-iat. – Var.: pițigăit, -ă adj.] – Pițigoi + suf. -at.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pițigăiat, ~ă a [At: POLIZU / V: ~ăit, (reg) pârțâgâit / Pl: ~ați~, ~e / E: pițigoi] 1 (D. voce, glas, sunete etc.) Subțire. 2 (Pop; d. oameni și animale) Slab. 3 (Mun; d. firele de lână) Neuniform.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIȚIGĂIAT, -Ă, pițigăiați, -te, adj. (Despre glasul cuiva; despre sunete) Subțire, ascuțit, strident. Se auzi un glas pițigăiat. ISPIRESCU, L. 100. Pare că și aude fanfarele cîntate pe ton pițigăiat de corul vînătorilor. ODOBESCU, S. III 144. (Adverbial) [Profesorul] țipă pițigăiat, parc-ar fi o femeie: «treci la loc, găgăuță!». DELAVRANCEA, la TDRG. ♦ (Despre oameni și animale; rar ) Slab, firav, plăpînd. Ieșeau toți afară înaintea lui jigăriți... ca niște netoți, subțiratici și pițigăiați, mă rog, leșinați de foame. ISPIRESCU, L. 174. Peste cîteva zile veni alt urs, mai mic și mai pițigăiat. ȘEZ. VIII 133.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIȚIGĂIAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PIȚIGĂIA și A SE PIȚIGĂIA 2) (despre ființe) Care are o constituție lipsită de vigoare; slab; plăpând. /pițigoi + suf. ~at
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pițigăiat a. 1. subțirel, svelt; 2. ascuțit, subțire, vorbind de voce. [V. pițigoiu].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pițigăĭát, -ă adj. (îld. pițigoĭat, d. pițigoĭ). Voce pițigăĭată, voce ca de pițigoĭ, supțire și ridiculă. Adv. Cu voce ca de pițigoĭ: a vorbi pițigăĭat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIȚIGĂIT, -Ă adj. v. pițigăiat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIȚIGĂIT, -Ă adj. v. pițigăiat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pârțâgâit2, ~ă a vz pițigăiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pițigăit, ~ă a vz pițigăiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pițigăiat
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PIȚIGĂIAT adj. v. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIȚIGĂIAT adj. ascuțit, subțire, (rar) piuitor, (reg.) înțiglat. (O voce ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pițigăiat adj. v. DEBIL. DELICAT. FIRAV. FRAGIL. GINGAȘ. PIRPIRIU. PLĂPÎND. PRIZĂRIT. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUȚ. ȘUBRED.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIȚIGĂIAT adj. ascuțit, subțire, (rar) piuitor, (reg.) înțiglat. (O voce ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
pițigăiat, pițigăiatăadjectiv
- 1. Despre voce, despre sunete etc.: ascuțit, strident, subțire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se auzi un glas pițigăiat. ISPIRESCU, L. 100. DLRLC
- Pare că și aude fanfarele cîntate pe ton pițigăiat de corul vînătorilor. ODOBESCU, S. III 144. DLRLC
- [Profesorul] țipă pițigăiat, parc-ar fi o femeie: «treci la loc, găgăuță!». DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
-
- 2. Despre oameni și animale: firav, plăpând, slab. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ieșeau toți afară înaintea lui jigăriți... ca niște netoți, subțiratici și pițigăiați, mă rog, leșinați de foame. ISPIRESCU, L. 174. DLRLC
- Peste cîteva zile veni alt urs, mai mic și mai pițigăiat. ȘEZ. VIII 133. DLRLC
-
etimologie:
- Pițigoi + sufix -at. DEX '98 DEX '09