PIULIȚĂ, piulițe, s. f. 1. Piuă (2) mică. 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. [Pr.: pi-u-] – Piuă + suf. -uliță.

piuliță sf [At: PRAV. 110 / P: pi-u~ / Pl: ~țe / E: piuă + -uliță] 1-4 (Șhp) Piuă (1, 3) (mică) Si: (reg) piușoară (1-4), piuță (1-4). 5 Vas de metal, de lemn etc., de diverse forme și mărimi, în care se pisează sau se amestecă cu pisălogul, în gospodărie, diferite alimente Si: (reg) mojar, pisolniță, piușoară (5), piuță (5). 6 (Spc) Mojar. 7 (Teh) Piesă de metal, de mărime variabilă, găurită la mijloc și filetată pe pereții găurii, care servește, împreună cu șurubul, la asamblarea, fixarea etc. demontabilă a altor piese Si: mutelcă, (reg) gâscă. 8 (Reg) Cep fixat în capul grindeiului morii. 9 (Mun) Bucată de fier de formă rotundă, fixată pe posadă, în care se învârtește capul de jos al fusului de la cârligul morii Si: (reg) broască, tigaie.

PIULÍȚĂ, piulițe, s. f. 1. Vas mic de metal, de lemn etc. întrebuințat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează cu pisălogul diverse substanțe; piuă (2) mică. 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. [Pr.: pi-u-] – Piuă + suf. -uliță.

PIULIȚĂ, piulițe, s. f. 1. Vas de metal sau (mai rar) de piatră, întrebuințat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează, prin lovire cu pisălogul, diverse substanțe solide. V. piuă (2). Piulița de aramă Lucește ca un astru solitar. ARGHEZI, V. 41. 2. Piesă de metal, care are o gaură cu filet și care se poate înșuruba pe o tijă cu un filet corespunzător. ◊ Compus: piuliță-fluture = piuliță cu două aripioare care poate fi strînsă și desfăcută cu mîna.

PIULÍȚĂ ~e f. Piesă de metal, prevăzută cu o gaură filetată, care servește, împreună cu un șurub, la asamblarea unor piese; mutelcă. [Sil. pi-u-] /piuă + suf. ~uliță

piuliță f. piuă mică de pisat.

piulíță f., pl. e (d. piŭă). Piŭă de pisat (sare, zahăr). Mutelcă, șurub care cuprinde capătu altuĭ șurub. – În est píuliță. În Mold. sud cea de metal se numește havan, ĭar piuliță cea de lemn).

piuliță (desp. pi-u-) s. f., g.-d. art. piuliței; pl. piulițe

piuliță (pi-u-) s. f., g.-d. art. piuliței; pl. piulițe

piuliță s. f. (sil. pi-u-), g.-d. art. piuliței; pl. piulițe

piuliță, -țe.

PIULIȚĂ s. 1. (reg.) mojar, pisolniță, piușoară, piuță, (Mold.) chisău, (Mold. și Olt.) solniță. (~ pentru pisat condimentele.) 2. (TEHN.) mutelcă, (reg.) gâscă, (înv.) târșie. (~ pentru asamblări.)

PIULIȚĂ s. v. broască.

PIULIȚĂ s. 1. (reg.) mojar, pisolniță, piușoară, piuță, (Mold.) chisău, (Mold. și Olt.) solniță. (~ pentru pisat condimentele.) 2. (TEHN.) mutelcă, (reg.) gîscă, (înv.) tîrșie. (~ pentru asamblări.)

piuliță s. v. BROASCĂ.