30 de definiții pentru pitac (monedă; -i) patac patacă petacă pătac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITÁC2, pitaci, s. m. 1. Monedă austriacă de argint care a circulat în sec. XVIII și în Țările Române; monedă rusească de argint sau de aramă; (sens curent) ban de valoare mică; patașcă. 2. P. gener. Ban, monedă de mică valoare. [Var.: patácă s. f.] – Din rus. piatak, sb. petak.

pitac1 sm [At: (a. 1700) IORGA, B. R. 45 / V: (înv) pat~, pata sf (reg) păt~ (Pl: pătaci, pătace) smn, pet~, peta sf / Pl: ~aci (rar, sn) ~ace / E: srb petak, bg петак, rs пятак cf it patacca, sp pataca] (Înv) 1 Monedă austriacă cu valoare redusă, variabilă în timp și spațiu, care a circulat, începând din sec. XVII, și în țările române Si: patașcă2. 2 (Pgn; pfm) Monedă de valoare mică Si: gologan. 3 (Reg; îf petac) Rât al porcului.

PITÁC2, pitaci, s. m. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat în sec. XVIII și în țările românești; monedă rusească de argint sau de aramă; (sens curent) ban de valoare mică; patașcă. 2. P. gener. Ban, monedă. [Var.: patácă s. f.] – Din rus. piatak, scr. petak.

PITÁC1, pitaci, s. m. (Mold., azi familiar) Ban, gologan, para. Flăcăii... prinseră a face roată în jurul tîrgovățului. Scoteau încet pitacii și alegeau cu luare-aminte bucățile de pîne. SADOVEANU, O. VI 212. Părintele, ba azi, ba mine, aducînd pitaci și colaci din biserică, a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit și treaba mergea strună. CREANGĂ, A. 4. Să mai schimb din cei pitaci, Ca să dau la cei săraci. ȘEZ. I 140. ♦ (Învechit) Monedă austriacă, de aramă, care a circulat odinioară la noi, avînd, după epoci și după regiuni, diferite valori. Un pitac vechi nemțesc, care nu-i bun decît la cîrpit tingirile. La TDRG. – Variantă: (învechit) petác (SLAVICI, la TDRG) s. m.

PITÁC, pitaci, s.m. 1. Monedă austriacă de aramă care a circulat în trecut și la noi; (p. ext.) ban, gologan, para. 2. Monedă rusească de argint sau de aramă.

PITÁC2 ~ci m. 1) înv. Monedă rusească de argint sau de aramă care a circulat și în țările române. 2) Monedă de mică valoare; ban; gologan. /<rus. pjatak, sb. petac

pitac n. Mold. și Tr. gologan de cinci centime: părintele aducând pitaci și colaci din biserică CR. (Și patacă, petac = serb. PETAK (din PET, cinci)].

1) pitác și (vechĭ, azĭ în Serbia) petác m. (bg. petak, sîrb. pètak, gologan de 5 banĭ, d. pet, cincĭ; rus. pĕaták, pĭesă de 5 capeicĭ. V. patacă și șaștac). Vechĭ. O monetă austriacă de aramă care, la 1700, valora 5 polturacĭ (Ĭorga, Negoț. 222 și 226). Est. Fam. Gologan, ban de aramă saŭ de nichel. Banĭ, parale: are pitacĭ! V. beșlic și pendar.

PATÁCĂ s. f. v. pitac2.

PATÁCĂ s. f. v. pitac2.

PATÁCĂ, patace, s. f. (Munt., Mold.) Veche monedă turcească, de argint, în trecut în circulație și în țările romînești, cu valoare de 100 de parale. V. carboavă. Bimbirică lunecă o privire, cu intenție de despreț, peste cele trei patace aruncate pe masă. VLAHUȚĂ, O. A. III 105. Scoate punga din buzunar, apoi din pungă două patace și mi le arată. CARAGIALE, O. 222.

patacă f. 1. Tr. taler austriac; 2. piesă de cinci lei: scoate din pungă două patace CAR. [V. pitac].

patácă f., pl. e saŭ și pătăcĭ (bg. peták, sîrb. pétak, pĭesă de 5 banĭ [cp. și cu it. patacca, lețcaĭe]. V. pitac 1). Munt. Fam. Pĭesă de cincĭ francĭ de argint, numită și pisică. – Cu înț. de „bumașcă” e greșit. V. carboavă, dublon, gripsor, pendar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pitác1 (monedă) s. m., pl. pitáci

pitác (monedă) s. m., pl. pitáci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PITÁC s. v. autorizație, ban, decret, dispoziție, franc, gologan, hotărâre, ordin, ordonanță, para, permis, plângere, poruncă, reclamație.

PITÁC s. 1. sfanț, sorocovăț. (Moneda rusească numită ~.) 2. patașcă. (Moneda austriacă numită ~.) 3. (BOT.) pitacu-dracului (Discina venosa) = (reg.) lămâiță, urechea-babei.

PITAC s. 1. sfanț, sorocovăț. (Moneda rusească numită ~.) 2. patașcă. (Moneda austriacă numită ~.) 3. (BOT.) pitacu-dracului (Discina venosa) = (reg.) lămîiță, urechea-babei.

pitac s. v. AUTORIZAȚIE. BAN. DECRET. DISPOZIȚIE. FRANC. GOLOGAN. HOTĂRÎRE. ORDIN. ORDONANȚĂ. PARA. PERMIS. PLÎNGERE. PORUNCĂ. RECLAMAȚIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pitác (pitáci), s. m. – Monedă veche de 5 bani. Bg., sb., slov. petak „de cinci” (Cihac, II, 258; Tiktin; Conev 78). Circulă și var. petac, patac, patacă; fonetismul ultimelor forme nu este clar și ar putea avea o legătură, greu de stabilit, cu sp. pataca.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pitác, s.m. – v. pătac („monedă”).

pitác, -i, s.m. – v. pătac.

patác, s.m. – v. pătac („monedă austriacă”).

pătác, pătaci, (patac, pitac), s.m. – Monedă austriacă cu valoare redusă, care a circulat începând cu sec. XVII și în țările române. Ban vechiu (Bud, 1908). – Din srb. petak, rus. pyatak, cf. it. patacca „monedă, gologan” (MDA); cf. pitac.

pătác, -i, (patac, pitac), s.m. – Monedă austriacă cu valoare redusă, care a circulat începând cu sec. XVII și în țările române. Ban vechiu (Bud 1908). – Din srb. petak, rus. pyatak, cf. it. patacca (MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pitac, pitaci s. m. pici, puști.

Intrare: pitac (monedă; -i)
pitac (monedă; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pitac
  • pitacul
  • pitacu‑
plural
  • pitaci
  • pitacii
genitiv-dativ singular
  • pitac
  • pitacului
plural
  • pitaci
  • pitacilor
vocativ singular
plural
patac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pata
  • pataca
plural
  • patace
  • patacele
genitiv-dativ singular
  • patace
  • patacei
plural
  • patace
  • patacelor
vocativ singular
plural
petacă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pătac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)