PITAC¹, pitaci, s. m. (Mold., azi familiar) Ban, gologan, para. Flăcăii... prinseră a face roată în jurul tîrgovățului. Scoteau încet pitacii și alegeau cu luare-aminte bucățile de pîne. SADOVEANU, O. VI 212. Părintele, ba azi, ba mîne, aducînd pitaci și colaci din biserică, a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit și treaba mergea strună. CREANGĂ, A. 4. Să mai schimb din cei pitaci, Ca să dau la cei săraci. ȘEZ. I 140. ♦ (Învechit) Monedă austriacă, de aramă, care a circulat odinioară la noi, avînd, după epoci și după regiuni, diferite valori. Un pitac vechi nemțesc, care nu-i bun decît la cîrpit tingirile. La TDRG. – Variantă: (învechit) petac (SLAVICI, la TDRG) s. m.