12 definiții pentru pilastru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PILÁSTRU, pilaștri, s. m. Stâlp paralelipipedic prevăzut de obicei cu o bază și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid. – Din fr. pilastre, it. pilastro.

PILÁSTRU, pilaștri, s. m. Stâlp paralelipipedic prevăzut de obicei cu o bază și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid. – Din fr. pilastre, it. pilastro.

pilastru sm [At: HELIADE, O. 316 / Pl: ~aștri și (înv, sn) ~uri / E: fr pilastre, it pilastro] Stâlp paralelipipedic, decorat cu o bază și un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid, a unui perete de lemn etc., cu care face corp comun Vz coloană.

PILÁSTRU, pilaștri, s. m. Stîlp paralelipipedic, servind ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid, cu care face adesea corp comun. Pervazul acesta... este alcătuit de fiecare parte dintr-un pilastru de lemn roșcat de mahon. CAMIL PETRESCU, O. II 409. Fatma stă răzimată de-al tronului pilastru. COȘBUC, P. I 53. Stîlpii rotunji sînt înlocuiți prin pilaștri pătrați. ODOBESCU, S. I 390. ◊ Fig. Se strecurară printre pilaștrii înalți ai fagilor, negri de umezeala ploilor de toamnă. DUMITRIU, N. 184.

PILÁSTRU s.m. Stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) care servește ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. [Pl. -ștri. / < fr. pilastre, it. pilastro].

PILÁSTRU s. m. stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) folosit ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. (< fr. pilastre)

PILÁSTRU ~ștri m. arhit. Element arhitectural în formă de stâlp paralelipipedic, prevăzut cu o bază și cu un capitel, care servește ca element decorativ sau de rezistență. /<fr. pilastre, it. pilastro

pilastru m. stâlp pătrat intrat într’o clădire.

*pilástru m. (fr. pilastre, d. it. pilastro, d. lat. pila, columnă). Stîlp în patru colțurĭ alăturat de un zid. Stîlp, columnă (în general).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pilastru s. m., art. pilastrul; pl. pilaștri, art. pilaștrii

pilastru s. m., art. pilastrul; pl. pilaștri, art. pilaștrii

pilástru s. m., art. pilástrul; pl. piláștri, art. piláștrii

Intrare: pilastru
substantiv masculin (M63)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pilastru
  • pilastrul
  • pilastru‑
plural
  • pilaștri
  • pilaștrii
genitiv-dativ singular
  • pilastru
  • pilastrului
plural
  • pilaștri
  • pilaștrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pilastru, pilaștrisubstantiv masculin

  • 1. Stâlp paralelipipedic prevăzut de obicei cu o bază și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pervazul acesta... este alcătuit de fiecare parte dintr-un pilastru de lemn roșcat de mahon. CAMIL PETRESCU, O. II 409. DLRLC
    • format_quote Fatma stă răzimată de-al tronului pilastru. COȘBUC, P. I 53. DLRLC
    • format_quote Stîlpii rotunji sînt înlocuiți prin pilaștri pătrați. ODOBESCU, S. I 390. DLRLC
    • format_quote figurat Se strecurară printre pilaștrii înalți ai fagilor, negri de umezeala ploilor de toamnă. DUMITRIU, N. 184. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.