PILASTRU, pilaștri, s. m. Stîlp paralelipipedic, servind ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid, cu care face adesea corp comun. Pervazul acesta... este alcătuit de fiecare parte dintr-un pilastru de lemn roșcat de mahon. CAMIL PETRESCU, O. II 409. Fatma stă răzimată de-al tronului pilastru. COȘBUC, P. I 53. Stîlpii rotunji sînt înlocuiți prin pilaștri pătrați. ODOBESCU, S. I 390. ◊ Fig. Se strecurară printre pilaștrii înalți ai fagilor, negri de umezeala ploilor de toamnă. DUMITRIU, N. 184.