27 de definiții pentru pieptăn / pieptene pieptene piepten piapten piaptăn piaptin pieptin pieptine piepțin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIÉPTĂN, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaletă confecționat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinți mărunți, care servește la pieptănat1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinți metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul1 fibrelor textile; pieptănuși; p. ext. element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile. 3. P. anal. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau părți componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca folosire, cu un pieptăn (1, 2). [Var.: piéptene s. m.] – Lat. pecten.

pĭéptăn, -ănătúră, pĭéptene V. pept-.

piecten[1] sn vz pieptene[2] modificată

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: piectene LauraGellner
  2. În original, incorect tipărit: vz piptene LauraGellner

pieptene sm [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 2r/20 / V: piaptăn (Pl: ~e) sn, piapten, piaptin (Pl: ~uri) sn, ~ect~[1], ~en (Pl: ~e) sn, ~tin, (Pl: ~e) sn, ~tine, ~pțin / Pl: ~ni, (pop) ~pțeni / E: ml pecten, -inis] 1 Obiect de toaletă confecționat dintr-o placă de os, de metal, de material plastic etc., cu dinți pe una sau pe ambele părți, care servește la pieptănat sau pe care îl poartă femeile în păr. 2 (Bot; reg; îc) ~le-Vinerei Hasmațuchi (Ahthriscus silvestris). 3 (Îrg) Țesală pentru vite. 4 (Mpl) Unealtă alcătuită dintr-o placă de lemn pe care sunt fixați dinți ascuțiți lungi, metalici, folosită în industria casnică, la pieptănatul lânii, al cânepii etc. 5 (Pex) Element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile. 6 (Reg; gmț; îe) A bate din (sau în) ~ni ori a face din ~ sau a face ~ni A clănțăni din dinți de frig, din cauza unei emoții etc. 7 (Îvr; pan; lpl) Instrument de tortură cu dinți de fier Vz ciulin. 8 (Reg) Unealtă de metal cu dinți mari și rari, cu care se îndeasă bătătura la covoare sau la unele țesături groase de lână Si: furculiță. 9 Scândurică specială cu care se bat firele de tort la capătul pânzei, când ele nu se mai pot bate cu vatalele. 10 (Reg) Parte a greblei pe care sunt fixați dinții. 11 (Rar) Surdină de vioară. 12 (Reg) Unealtă în formă de căuș, prevăzută cu dinți rari, cu ajutorul căreia se culeg afinele. 13 (Trs) Unealtă de lemn cu care se scutură sămânța de cânepă sau de in. 14 (Reg) Regulator la capătul grindeiului de plug. 15 (Reg) Capăt mai lat al scocului unei lese de prins pește Si: (reg) bărbie, dinte. 16 (Trs) Cerbice la jug. 17 (Trs; pex) Parte a jugului care stă pe cerbice. 18 (Reg) Con de brad. 19 (Trs) Fel de pieptănătură cu coc, pe care și-o fac femeile de la țară. 20 (Reg; îf pieptin) Cozoroc la șapcă. 21 (Reg) Înnăditură la doaga polobocului. 22 (Mun) Căpăcel mic de lemn cu care se înfundă putina de murături.

  1. Judecând după referința încrucișată, această variantă ar trebui să sune: piecten LauraGellner

pieptin sn[1] vz pieptene corectată

  1. În original este greșit: sm. După definiția principală, pluralul acestei variante este pieptine LauraGellner

PIÉPTEN s. m. v. pieptene.

PIÉPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaletă confecționat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinți mărunți, care servește la pieptănat1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinți metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul1 fibrelor textile; pieptănuși; p. ext. element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile. 3. P. anal. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau părți componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca întrebuințare, cu un pieptene (1, 2). [Var.: piépten s. m.] – Lat. pecten.

PIÉPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaletă făcut din os, din celuloid, din metal etc. cu dinți, care servește la pieptănat. Cine are barbă are și pieptene. NEGRUZZI, S. I 249. La trup pepene, La cap pieptene, La picioare Rășchitoare (Cocoșul. GOROVEI, C. 92. ◊ Fig. Vîntul scăpat din pieptenele pădurii începea să gonească șuierînd prin mărăcini. DUMITRIU, N. 187. Nu știu ce să fac cu cățelul ăsta al meu. Cît ii dau să îmbuce, coastele top pieptene. SADOVEANU, P. M. 69. ♦ Obiect asemănător cu cel descris mai sus, uneori incrustat, cu care femeile își prind părul. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă de diferite forme, cu dinți, de fier, care servește în industria casnică la pieptănatul firelor textile, la descurcarea sau la aranjarea părului animalelor etc. Pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59. ♦ Cilindru cu dinți metalici sau pînză fără fire, cu ace, care constituie piesa principală la mașina de pieptănat. ◊ Pieptănuș (1). 3. Unealtă în formă de disc dințat la periferie, folosită pentru tăierea filetului.- Variantă: piépten s. m.

PIÉPTENE ~i m. 1) Obiect de toaletă constând dintr-o placă cu dinți, care servește la pieptănarea părului sau pe care îl poartă femeile în păr ca podoabă. 2) Unealtă cu dinți de metal, folosită la pieptănatul fibrelor textile (de lână, de cânepă etc.). 3) Orice unealtă având funcție sau formă asemănătoare. ◊ ~ de filetat cuțit cu dinți pentru executarea fileturilor. /<lat. pecten

pieptene m. 1. unealtă dințată ce servă a alege și curăța părul, inul, cânepa; 2. pieptene de legat și împodobit părul femeilor. [Lat. PECTINEM].

péptine (est) și pĭéptene (vest) m. (lat. pĕcten, péctinis; it. péttine, pv. penche, fr. peigne, cat. pinta, sp. peine, pg. pente). Un instrument cu dințĭ lungĭ, supțirĭ și deșĭ, care servește la curățat păru capuluĭ, firele de in și de cînepă ș. a. Acelașĭ instrument de o formă maĭ elegantă și întrebuințat de femeĭ ca să le ție păru și ca ornament (V. BSG. 1933, 322). V. perie, darac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piéptăn / piéptene s. m., pl. piépteni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIÉPTENE s. v. darac, dărăcitor, furculiță, regulator, scărmănătoare, surdină, țesală.

pieptene s. v. DARAC. DĂRĂCITOR. FURCULIȚĂ. REGULATOR. SCĂRMĂNĂTOARE. SURDINĂ. ȚESALĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

piéptene (piépteni), s. m. – Obiect de toaletă pentru păr, darac. – Mr., megl. chiaptine, istr. coptir. Lat. pĕctĭnem (Pușcariu 1312; Candrea-Dens., 1383; REW 6328), cf. it. pettine, prov. penche, fr. peigne, sp. peine, port. pente.Der. pieptăna, vb. (a da cu pieptenele prin păr; a dărăci; a curăța, a cizela, a îngriji), care ar putea reprezenta lat. pĕctĭnāre (Pușcariu 1311; Candrea-Dens., 1384; REW 6329), cf. mr., megl. chiaptin; pieptănariță, s. f. (creasta-cocoșului, Cynorosus cristatus); pieptănătură, s. f. (coafură, frizură), cf. lat. med. pectinatura; pieptănaș, s. m. (pieptene mic); pieptenel, s. m. (darac); pieptănar, s. m. (fabricant de piepteni); cheptene, s. m. (Arg., bou).

Intrare: pieptăn / pieptene
substantiv masculin (M27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieptăn
  • pieptănul
  • pieptănu‑
plural
  • piepteni
  • pieptenii
genitiv-dativ singular
  • pieptăn
  • pieptănului
plural
  • piepteni
  • pieptenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M45)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pieptene
  • pieptenele
plural
  • piepteni
  • pieptenii
genitiv-dativ singular
  • pieptene
  • pieptenelui
plural
  • piepteni
  • pieptenilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piepten
  • pieptenul
  • pieptenu‑
plural
  • piepteni
  • pieptenii
genitiv-dativ singular
  • piepten
  • pieptenului
plural
  • piepteni
  • pieptenilor
vocativ singular
plural
piapten
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piaptăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piaptin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pieptin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pieptine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piepțin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pieptăn / pieptene pieptene piepten piapten piaptăn piaptin pieptin pieptine piepțin

  • 1. Obiect de toaletă confecționat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinți mărunți, care servește la pieptănat părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: pieptănuș attach_file 4 exemple
    exemple
    • Cine are barbă are și pieptene. NEGRUZZI, S. I 249.
      surse: DLRLC
    • La trup pepene, La cap pieptene, La picioare Rășchitoare (Cocoșul). GOROVEI, C. 92.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul scăpat din pieptenele pădurii începea să gonească șuierînd prin mărăcini. DUMITRIU, N. 187.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu știu ce să fac cu cățelul ăsta al meu. Cît îi dau să îmbuce, coastele tot pieptene. SADOVEANU, P. M. 69.
      surse: DLRLC
  • 2. mai ales la plural Unealtă cu dinți metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul fibrelor textile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: pieptănuș attach_file un exemplu
    exemple
    • Pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Cilindru cu dinți metalici sau pânză fără fire, cu ace, care constituie piesa principală la mașina de pieptănat.
      surse: DLRLC
  • 3. prin analogie Nume dat mai multor obiecte, unelte sau părți componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca folosire, cu un pieptăn (1.), (2.).
    surse: DEX '09 NODEX
    • 3.1. Pieptene de filetat = unealtă în formă de disc dințat la periferie, folosită pentru tăierea filetului.
      surse: DLRLC NODEX

etimologie: