PIEPTĂNUȘ, pieptănuși, s. m. (Rar) 1. Diminutiv al lui pieptăn; pieptănaș, pieptănel. 2. (La pl.) Piepteni (2). – Pieptăn + suf. -uș.

pieptănuș sm [At: POLIZU / V: (îrg) ~ten~, ~tin~ / Pl: ~i / E: pieptene + -uș] 1-4 (Pop; șhp) Pieptănaș (1-4). 5 (Orn; reg) Codroș de grădină (Phoenicurus phoenicurus). 6 (Orn; reg) Codroș de casă (Phoenicurus ochruros gibraltariensi). 7 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 8 (Orn; reg; îs) ~ de casă Tremurici (Phoenicurus ochruros).

PIEPTĂNUȘ, pieptănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui pieptene; pieptănaș, pieptenel. 2. (La pl.) Pieptene (2). – Pieptene + suf. -uș.

PIEPTĂNUȘ, pieptănuși, s. m. Diminutiv al lui pieptene. 1. (Mai ales la pl.) Unealtă cu ajutorul căreia se scarmănă lina, cînepa etc.. fiind făcută dintr-o scîndură acoperită cu piele, în care sînt înfipte cuie ascuțite la capătul de sus (dinți). Un teanc de sumane croite... aștepta cusutul: pieptănușii în laiță n-avea cine-i ținea de coadă. CREANGĂ, A. 62. 2. (Munt.) Pasăre mică, cu coada de un roșu-aprins, care își face cuibul prin găurile copacilor (mai ales ale sălciilor din regiunea Dunării) (Phoenicurus phoenicurus); codroș.

pieptenuș sm vz pieptănuș

pieptinuș^[1] sm vz pieptănuș modificată

pieptenuș m. 1. Mold. piepten lat de tras canura: pieptănușii în laiță CR.; 2. pasăre cu coada roșie (Luscinia phoenicarius).

pĭeptenúș m. Munt. O păsărică cu coada roșie (luscinia phoenicárius).

pieptănuș (rar) s. m., pl. pieptănuși

pieptănuș (rar) s. m., pl. pieptănuși

pieptănuș s. m., pl. pieptănuși

PIEPTĂNUȘ s. v. pieptănaș.

PIEPTĂNUȘ s. v. codroș.

PIEPTĂNUȘ s. pieptănaș, pieptănuț.

pieptănuș s. v. CODROȘ.