13 definiții pentru pernuță perinuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pernuță sf [At: DRLU / V: (pop) ~rin~ / Pl: ~țe / E: pernă + -uță] 1-6 (Șhp) Perniță (1-6). 7 (Spc) Puișor. 8 (Șîs ~ de ace) Perniță (8). 9 Fiecare dintre proeminențele moi de la extremitatea degetelor unor feline, la adăpostul cărora acestea își pot retrage ghearele. 10 (Pex; imp) Proeminență situată în partea extremă a copitei calului. corectată

PERNÚȚĂ, pernuțe, s. f. 1. Perniță (I 1). 2. Perniță (I 2). 3. Parte proeminentă și moale a extremității labei la feline; p. ext. (impr.) proeminență situată în partea superioară extremă a copitei calului. [Var.: perinúță s. f.] – Pernă + suf. -uță.

PERNÚȚĂ, pernuțe, s. f. 1. Perniță (I 1). 2. Perniță (I 2). 3. Parte proeminentă și moale a extremității labei la feline; p. ext. (impr.) proeminență situată în partea superioară extremă a copitei calului. [Var.: perinúță s. f.] – Pernă + suf. -uță.

PERNÚȚĂ, pernuțe, s. f. (Uneori în forma perinuță) Perniță. Odaia era plină de pernuțe. C. PETRESCU, C. V. 211. [Acul:] Fetele mă pun în cutiuțe, mă înfig în pernuțe de mătasă și îngrijesc de mine ca de un mare lucru. CREANGĂ, O. A. 288. Scoală-mi-te, măiculiță, C-a ostenit măicuța Tot mutîndu-ți pernuța. TEODORESCU, P. P. 288. – Variantă: perinúță s. f.

PERNÚȚĂ ~e f. (diminutiv de la pernă) 1) v. PERNIȚĂ. 2) (la feline) Parte proeminentă și moale a extremității labei. /pernă + suf. ~uță

PERINÚȚĂ s. f. v. pernuță.

PERINÚȚĂ s. f. v. pernuță.

PERINÚȚĂ s. f. v. pernuță.

perníță și -úță f., pl. e (d. pernă). Pernă mică, maĭ ales aceĭa în care se țin înfipte acele de cusut.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pernúță s. f., g.-d. art. pernúței; pl. pernúțe

pernúță s. f., g.-d. art. pernúței; pl. pernúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERNÚȚĂ s. perniță, pui, puișor, puiuț, (pop.) pernioară, pernișoară, (reg.) perinel, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) modiță.

PERNUȚĂ s. perniță, pui, puișor, puiuț, (pop.) pernioară, pernișoară, (reg.) perinel, (Mold.) coltuc, (prin Munt.) fultuc, (prin Mold.) modiță.

Intrare: pernuță
pernuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pernuță
  • pernuța
plural
  • pernuțe
  • pernuțele
genitiv-dativ singular
  • pernuțe
  • pernuței
plural
  • pernuțe
  • pernuțelor
vocativ singular
plural
perinuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perinuță
  • perinuța
plural
  • perinuțe
  • perinuțele
genitiv-dativ singular
  • perinuțe
  • perinuței
plural
  • perinuțe
  • perinuțelor
vocativ singular
plural