PERNUȚĂ, pernuțe, s. f. (Uneori în forma perinuță) Perniță. Odaia era plină de pernuțe. C. PETRESCU, C. V. 211. [Acul:] Fetele mă pun în cutiuțe, mă înfig în pernuțe de mătasă și îngrijesc de mine ca de un mare lucru. CREANGĂ, O. A. 288. Scoală-mi-te, măiculiță, C-a ostenit măicuța Tot mutîndu-ți pernuța. TEODORESCU, P. P. 288. – Variantă: perinuță s. f.