pericard sn [At: AMFILOHIE, G. 2257^r/12 / V: (înv) ~io, ~ion, ~iu / Pl: ~e, ~uri / E: lat pericardium, ngr περικάρδιον, fr péricarde] Înveliș care îmbracă inima ca un sac și care este format din mai multe membrane și foițe.

PERICARD, pericarde, s. n. Membrană seroasă care învelește inima.

PERICARD s.n. Înveliș fibroseros al inimii, locul de origine al marilor vase. [< fr. péricarde, cf. gr. peri – împrejur, kardia – inimă].

PERICARD s. n. înveliș fibroseros al inimii, locul de origine al marilor vase. (< fr. péricarde, lat. pericardium, gr. perikardion)

PERICARD ~e n. anat. Membrană care învelește inima. /<fr. péricarde

*pericárd n., pl. urĭ și e (vgr. perikárdion, d. peri, în prejur, și kardia, inimă. V. endo-card). Anat. Membrana care acopere inima pe din afară.

pericardio sn vz pericard^[1] corectat(ă)

pericardion sn vz pericard^[1] corectat(ă)

pericardiu sn vz pericard

pericard s. n., pl. pericarduri

pericard s. n., pl. pericarduri

pericard s. n., pl. pericarde

PERICARD s. (ANAT.) sac pericardic.

PERICARD s. (ANAT.) sac pericardic.

PERICARDIO- „pericard”. ◊ gr. perikardion „în jurul inimii” > fr. péricardio-, engl. id., it. id., germ. perikardio- > rom. pericardio-. □ ~liză (v. -liză), s. f., tratament al pericarditei adezive prin distrugerea chirurgicală a aderențelor dintre foița parietală și cea viscerală a pericardului; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a pericardului.

PERICÁRD (< fr.; {s} gr. perikardion „în jurul inimii”) s. n. (ANAT.) Membrană formată dintr-un strat fibros extern, rezistent, și un strat intern, seros, care are două foițe, una parietală, care aderă la stratul fibros extern și alta viscerală, care aderă la miocard formând epicardul; între cele două foițe se află un spațiu virtual, cavitatea pericardică, care conține lichid pericardic. Această structură a a p. permite mișcările de contracție ale miocardului.