PERICÁRD (< fr.; {s} gr. perikardion „în jurul inimii”) s. n. (ANAT.) Membrană formată dintr-un strat fibros extern, rezistent, și un strat intern, seros, care are două foițe, una parietală, care aderă la stratul fibros extern și alta viscerală, care aderă la miocard formând epicardul; între cele două foițe se află un spațiu virtual, cavitatea pericardică, care conține lichid pericardic. Această structură a a p. permite mișcările de contracție ale miocardului.